Musei lui Alecsandri

 

Ca un soare ce străbate
   Printre negrul văl de nori
Astfel tu cu maiestate
   Te-areți mie dese ori!

În lumina aurorei
   Te-am văzut plutind ușor,
Te-am văzut pe cămpul Florei
   Lăcrămând de-un sacru dor

Te-am văzut sburănd sub stele,
   Universul admirând,
Și pe chinurile mele
   Mângâiere revărsănd ;

Ș’in durerea cea mai mare
   Prin Carpați te-am întâlnit,
Cântând doine jălitoare
   De poporul tău robit.

În casteluri părăsite
   La Moldova ta visai
Ș’in palaturi strălucite
   Soarta țerei trist cântai.

A ta voace armonioasă
   Sus in ceruri s’a suit,
România mai voioasă
   Deatunci dulce a zâmbit.