Sari la conținut

Munca noastră

Munca noastră
de Alexei Mateevici

Articol apărut în Basarabia nr. 59, 1906, semnat cu pseudonimul Fl. Măgureanu.

5812Munca noastrăAlexei Mateevici

Anul se sfârșește.

Încă vreo câteva zile și el se va duce în vecinicie.

Și iată dar că ne vedem la hotarul trecutului și viitorului nostru. Obiceiul omului este că, trecând o bucată de vreme din viața lui și el intră în alta, să prețăluiască și să judece cele trecute și petrecute de dânsul mai înainte, pentru ca în acest chip să afle cum se cuvine să-și poarte trebile în viața lui viitoare. Și, în adevăr, acesta este cel mai bun mijloc pentru dobândirea științei în ale vieții.

De aceea și o tovărășie anumită de oameni, care și-a pus o țintă și ține negreșit să ajungă și să nimerească ținta asta, trebuie, din când în când, să se mai întoarcă cu fața înapoi și să mai caute ce urme a lăsat acolo munca lor îndreptată la ajungerea dorinței obștești. Și dacă munca lor este trainică și folositoare, apoi trebuie s-o urmeze și mai încolo tot ca și mai în urmă, iar dacă nu, să se silească ca să găsească chipuri mai bune și mai potrivite. Noi, moldovenii, câți suntem în Basarabia, trebuie să facem o tovărășie mare de oameni, căci altfel, înstrăinându-ne cu totul unul de altul, suntem de grabă biruiți și dați la pământ de oamenii care ne doresc nouă numai răul și care sunt așa de mulți.

Mai înainte am vorbit de atâtea ori de unirea moldovenilor și am arătat de însemnătatea ei lămurit, că așa, după cum socot, ar fi cu totul de prisos să ne mai întoarcem la lucrurile spuse. Când toți moldovenii vor fi numai o obștie, atunci este cu putință munca rodnică pentru fericirea și traiul liniștit, îndreptățit al norodului nostru. Asta va fi atunci ținta întregului neam moldovenesc din Basarabia și numai asta va avea-o el în vedere. Ca o tovărășie de oameni care năzuiesc la dreptățile norodului, ale țărănimii și ale lucrătorilor, ea va munci din toate puterile, și în munca ei tot hojma se va opri să caute ce a făcut în trecut și ce trebuie să facă în vremea viitoare.

În anul 1906, care acum merge înspre sfârșit, putem zice că s-a pus începutul acestei mari tovărășii a moldovenimii basarabene. Căci, orișice om, ce măcar întrucâtva pricepe mersul lucrurilor, trebuie să spuie că așa mânuță de oameni, care de la început a ieșit la luptă pentru dezrobirea moldoveanului și dezlegarea limbii lui, această mână de oameni, tot înmulțindu-se câte oleacă, la urma urmelor va ajunge o mulțime de oameni, un norod unit în același dor și același gând. Asta are să se întâmple mai devreme sau mai târziu, dar are să se întâmple negreșit.

Munca acelor oameni puțini, despre care spun mai sus, este deci munca tuturor moldovenilor, este lupta lor pentru viață. În fața anului ce vine este de cuviință să urmărim desfășurarea acestei munci, să ne dăm socoteala ce-am făcut ș-am văzut în anul care trece și la ce trebuie să ne așteptăm la altul.

Asta este din partea noastră cea mai bună prețuire a anului, care ne va fi de învățătură pe viitor.

Anul ce se sfârșește nu trebuie să fie uitat cândva de nici un moldovean cu pricepere pentru vorbele spuse mai sus, adică că tocmai în acest an norodul nostru a început a trăi o viață mai omenească, mai în rând cu lumea. Fără îndoială, munca începutului, munca noastră a fost foarte grea, dar totuși ea a fost pusă în temelia acelei vieți noi, care-o doresc moldovenii deșteptați.

Încă și mai grea s-a arătat munca asta mai pe urmă, când au prins a ni se pune în cale fel de fel de piedici de dușmanii noștri. Acești dușmani au fost și sunt foarte mulți și fel de fel — uneori chiar nici în cap nu-ți venea de unde se luau ei și ce chinuri întrebuințau numai ca să ne facă să ne lepădam de lucrul nostru. Și trebuie so spunem că de multe ori răuvoitorii noștri — fel de fel de Crușevani, de „soiuzuri ai adevăraților ruși“, de boieri huligani, de popi de aceleași păreri, de polițai și câți și mai mulți au avut nu o dată izbândă ș-au cam împiedicat mersul înainte al mișcării noastre.

Din toate acestea noi, firește, putem să tragem multă învățătură. Pe de o parte, în lupta noastră viitoare noi trebuie să ne ferim de toți acei oameni care nu ne priesc nouă; având ciocniri cu dânșii, noi cunoaștem mai bine cine-s ei și ce apucături au, iar cunoașterea vrăjmașului, după cum se știe, îi dă luptei multă izbândă.

Pe la altă parte, luptând, noi ne învățăm a lupta pentru drepturile noastre naționale, omenești și cetățănești.

Așadar, munca și lupta noastră în anul 1906 a fost făcută cu multe greutăți și cu puțină izbândă, dar greutățile și neizbânda de fel nu-i sperie pe moldoveni și nu le ia nădejdea lor, ci le dă mai multă minte în purtarea trebuințelor.

Judecând și vorbind îndeobște despre însemnătatea anului 1906 în mișcarea norodului nostru moldovenesc spre lumină și dreptate, se poate de spus că numai el este începutul acestei mișcări. Mai putem să zicem că în acest an este însemnat programul mișcării, adică ce-i trebuie moldovenimii basarabene îndeobște și țăranului moldovean în parte. Tot în acest an se pornește luminarea minții a țăranului nostru și trezirea lui câte oleacă.

Toate calealalte sunt încă în viitor și nimeni nu știe în ce chipuri se va mai arăta în anul ce vine mișcarea și munca noastră.

Și cele ce ne rămân sunt lucrurile cele mai mari, cele mai vajnice în viața noastră.

Pân-acuma o spunem una: că acei moldoveni care au pornit munca pentru binele neamului lor, întotdeauna au muncit și au luptat cu cinste, însuflețiți numai de dorul luminii și iubirii curate de aproapele său.

Asta o vedem noi când ne aruncăm privirile în urma noastră și cercetăm lucrul făcut de acești oameni. Și din această cercetare noi ne luam nădejdea noastră în viitor.

Căci, văzând așa mare putere sufletească a poporului moldovenesc, nu poți să nu crezi că lucrul moldovenesc este trainic și nemuritor.

Pot să fie alungați și obijduiți îndeplinitorii acestui lucru sfânt și mare, pot să fie chiar omorâți, însă munca lor nu moare și nici nu poate să moară.