Mulțămitură după colindă

Jump to navigation Jump to search
Wikisource:Colinde Mulțămitură după colindă
Culegător: Dumitru Pop, de la Ion Ardelean, 71 ani, Asuaju de Jos, 1974, publicată în Folclor…, 1978, p. 367-368, t. 434.


Noi umblăm cântând, corindând,
Gazda bine s-o fost gătind,
Cu mese întinsă,
Cu făclii aprinsă,
Cu scaune pângă dânsa.
Pă noi bine ne primiră
C-on colac mândru de grâu.
…………………………
Da noi când vedem colacu acesta
Gândim că-i stogu cu fața.
Stogu cu fața nu poate fi
Că tulnicele și paiele nu-s aci.
Da’ să sculă jupânu gazdă în zori,
Și-n cântători,
Și-o ciocănit pe la cheotori,
Marsă-n grajdurile sale,
Scoasă opt juninci cu coarne lungi,
La buză auriț,
La picioare potcoviț.
Marsă-n câmpul Rusalimului,
Trasă brazdă neagră,
Răvarsă grâu roșu,
Ploaie tropote,
Soarele luce,
La gazdă bine-i păre.
…………………………
(După ce feciorul a terminat de tăiat colacul, continuă:)
Ia’ uite-n cornu mesî,
Ieste-o scumpă de oiagă,
Care și mie mi-i dragă,
Acoperită cu flori de mac,
Care-i bună de leac.
Crâșmariu nu-i de omenie,
Că ne dă numai leșie.
Asta-i făcută cu miere,
Care-i pe-a noastră plăcere.

Să trăiești dalbă coconiță
C-un struț mândru de săniță!
Dumnezo te ducă-n rai
Cu tăt neramu care-l ai.
Și pă mine lângă tine,
Ș-acolo să trăim bine.
Da de mi-i ști mulțămi
Tri și patru îi dobândi.
De nu mi-i ști mulțămi
Lasă pălincuța aci.

(Fata gazdei răspunde:)
D-apoi io nu ț-oi ști zâce,
Că io-s o fată sângure
Și mă tem că nu ți-oi pute.
Mulțămască-ț spicu grâului
Din mijlocul stogului
Și spicul secării
Din marginea țării…
Să trăiți, s-aveți noroc.