Mreaja

Mreaja de Ion Pillat

Editura Fundația Regală pentru literatură și artă,1944

Vezi, raiul e o casă din Mușcel,
Tot prin livezi de stele sui la el.

O casă albă cu ferestre mici,
în care îngerii sunt rândunici

Și sufletele stau în cuibul lor
Că pui golași sub streașină de nor.

Din când în când o rândunica-i ia
Să-nvețe zborul cerului cu ea,

Și Maica Domnului stă în pridvor
Se bucură de cel mai simplu zbor.

Stă în pridvor, lucrează un năvod
Cu care o să mântuie norod,

Iar Dumnezeu și Duhul Sfânt și Fiu ei
În casă, stau la masă câte trei.

Vorbesc de muncile de pe pământ,
Ca gospodari chivernisiți ce sunt.

Vorbesc de rodul viei, de-anul bun
De prin podgorii cu livezi de prun.

Pe Maica Domnului o doare inima,
Căci mreaja mântuirii se gătea.

Se-apropie înfricoșat județ:
Acolo doar pe suflet să pui preț.

Lung trâmbița din urmă a sunat
Pe ceruri ca un tunet depărtat,

Și drepții vin acuma câte doi,
În straie albe ca în sat la noi

Când merg flăcăii-n târg să tragă sorți
Moș Patru strajă stă la patru porți —

Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afară gloata răilor gemea.

La Scaraoschi arde în cuptor
Foc blestemat, pârjol dogorâtor.

Le face Necuratul doar un semn,
Ca pâini îi ia lopata lui de lemn.

Cu furca dracii mai mărunți împung —
Iar vaietele lor la rai ajung.

Aude Maica plânsul tuturor;
Se-apleacă blând prin stâlpii din pridvor,

Desfășură năvodul și îl lasă
Să cadă printre stele ca o plasă.

Alunecă pe Calea Robilor,
De zodii s-a ferit tremurător.

Mătasea lui e-argint curat la lună,
E aur când dă soarele s-apună,

Și ca scobari și mrene de pe Olt,
A pescuit în mreaja iadul tot.

Cine-a rămas în plasă, e scăpat --
Cine-a scăpat din ea, e blestemat...

Mario, care scapi păgâni și hoți,
Azvârle iar năvodul dacă poți!

Mario, mreaja ți-o aștept de ani,
Eu, robul Tău Ion de la Miorcani.