Morminte timpurii

 

Bine-ai venit, o, lună de argint,
Frumos, tăcut fârtat al nopții!
Îmi fugi? Nu mai grăbi, rămâi cu gândul meu.
Vezi, a rămas, doar norul pribegi!

Când Mai se deșteaptă, doar el
E mai frumos ca noaptea de vară,
Când rouă în picuri de rază din bucle îi cad,
Și dealul îl sue trandafiriu.

Voi, mândrilor, vă acoperă, vai,
Făpturile iedera trist!
O, ce fericit am fost când cu voi
Văzui înroșindu-se ziua și noaptea lucind.