Moravuri Balcanice

 

   Se petrec de la o vreme fapte ciudate în Capitala Regatului nostru. E vorba de manifestațiile patriotice ale unei grupări de oameni mai mult sau mai puțin numeroase, în frunte cu un domn anume Tașcu Pucerea. Macedonean de origine, a părăsit lupta fraților de la Pind, luptă plină de riscuri și primejdii, pentru a gusta în București o comodă și plăcută vilegiatură. Farmacist de meserie, d-sa face la noi pe birtașul, isbutind să ajungă antreprenorul - nu știu dacă prin licitație - al cantinei universitare. Manifestațiile conduse de acest domn se rezumă în următoarele episoade : 1) Strigăte de „Moarte grecilor!” pe uliți pacinice în temeiul nopței, 2) o invazie în Biserica Grecească în timpul sfintei slujbe și silirea preotului grec de a citi Românește, ceea ce acesta nautral a refuzat, oprit fiind de canoanele Bisericei sale, 3) pătrundere tumultoasă și amenințătoare în cafeneaua Colaro, terorizând pe clienții obicinuiți de naționalitate greacă ai acestui local, 4) sparegerea mai multor geamuri de pe la prăvălii grecești, 5) demonstrații de simpatie în fața Poliției, pentru d. Moruzzi, prefectul, și pentru d. Romulus Voinescu, șeful siguranței.
   Datina era la noi ca manifestațiunile naționaliste să se sfârșească la Ligă ori la Statuea lui Mihai Viteazul. Bine a făcut însă d. Pucerea să încheie printr'un ultim omagiu la Poliție, căci felul cum concepe d-sa o manifestație patriotică este de natură a necesita intervenirea șefulkui siguranței publice. A scăpat de această intervenire, grație ovațiunilor cu cari manifestanții au întâmpinat pe d-nii Moruzzi și Voinescu.
   Țiu să previu pe d. Pucerea că sunt un ceva mai vechi și mai militant naționalist în România decât d-sa, colecția ziarelor la cari am colaborat stă dovadă; că sunt locuitor băștinaș din moși-strămoși al acestei țări, că origina mea e curat Românească, ceea ce nu se poate spune de mulți în Macedonia, cuib cosmopolit unde încrucișările semințiilor felurite sunt frecvente. Adaog că, cel puțin tot atât cât d. Pucerea, urcăsc acele bande de antarți greci cari prin crime sălbatice prigonesc pe frații de la Pind.
   Am spus toate aceste amănunte pentru ca nu cumva d. Pucerea și tovarășii d-sale să bănuiască în desaprobarea mea paraponul unui venetic, sau clevetirea unui înstrăinat.
   Desaprobarea mea e desăvârșită. Mentalitatea noastră a Românilor din Regat nu se potrivește cu a Românilor de la Pind, sau - pentru a nu generaliza - cu a d-lui Pucerea, care vine în mijlocul nostru dintr'un mediu unde fiecare este deprins a se face judecător în propria-i cauză, iar omorul e arma de toate zilele.
   Unii Macedoneni tind să întroducă la noi moravuri Balcanice pe cari le respingem, în numele civilizației. Precum am blamat cu tărie asasinatul de la cafeneaua Macedonia, cu toate că victima era un spion ticălos; tot așa blamăm și sacrilegiul făptuit în Biserica Greceaască, și devastările și desordinele comise săptămâna trecută, cu toate că ele s'au îndreptat împotriva grecilor pe cari în acest moment îi dușmănim, fiind în legitimă apărare.
   Sunt fapte barbare toate aceste pe cari simțimintele noastre umanitare le veștejesc, iar sentimentul nostru patrotic la deplânge, de oare ce nu pot cășuna decât pagubă cauzei fraților de la Pind, care solicită sprijinul nostru și al Europei occidentale tocmai pentu a protesta contra barbariei..
   In spițerie se poate, domnule Pucerea, ca să fie adevărat principiul că „cuiu pe cuiu se scoate”; în politică însă, în lupta de revendicări naționale a unui neam, niciodată nu a fost simpatică lumii luminate o barbarie căutând să suprime o altă barbarie.
   Incheiu cu aceasta și iscălesc prevestind pe d. prefect al Poliției că îi voiu prezneta d-sale contul dacă geamurile redacției „Furnicei” vor primi ele răspunsul pe care manifestanții d-lui Pucerea nu au dreptul să mi-l dea decât mie și cu alte argumente decât cu bolovani și cu brutalitate.