Moise (Gorun)

 

Orb, gîrbov și nenorocit,
Bâtrînul Moise, cerșetorul,
În drumu-i zilnic a pornit;
Abea-și mai tîrîie piciorul,
Și se oprește-n orice prag
Lovind în pietre c-un toiag.

 Lovind în piatră c-un toiag
Profetul Moise-odinioară
Deschis-a neamului pribeag
Și însetat, de sta să moară,
Izvorul rece, cristalin,
Alinător de-atîta chin.

 I-a alinat al setei chin;
Avea pe-atunci și piatra milă
De-al însetatului suspin;
Dar azi, din bulgării de-argilă
Ce inimile-nlocuiesc —
Nici lacrimi nu mai izvorăsc.