Modele de discursuri
UN OPOZANT
[modifică]Domnilor deputați,
Nu voi abuza mult timp de răbdarea domnulor-voastre în această cestiune care preocupă deopotrivă pe orice român, și nu pun la îndoială patriotismul nimănui. Dar îmi place a crede – și nu mă sfiesc a o afirma sus și tare – că s-au găsit unii care să,ne acuze pe noi – risum teneatis! – de ușurință, ca să nu zic mai mult în această cestiune.
Dar să anvizajăm cestiunea mai de aproape. Nu voi face personalități, domnii mei, dar vă asigur că nu eu voi fi acela care voi ascunde adevănul. Tant pis pentru cei interesați în cauză…
O voce. Numește-i pe nume!
— Nomina odiosa / Dar să trecem mai departe… într-un regim parlamentar nu trebuie să fie decît două partide: unul de guvernămînt și altul de control… Văd pe onoratul nostru coleg d. Chițulică surîzînd… Nu zîmbiți, d-le Chițulică, rira mieux qui rira le dernier /…
O voce: Dar d. Chițulică e absent!…
– Nu vă rejuisați, domnii mei: ab uno disce omnes… Voi continua dar… Dorința expresă a generației de la l848 a fost categorică, și nu dv. veți putea abima întru ceva marile acte comise de acei bărbați cu care țara se poate făli!… Dar aș întreba pe onorabila bancă ministerială: ce gîndește d-sa în această gravă afacere? Care-i sînt părerile? Și dacă ele-i sînt într-un fel ori într-altul, pentru ce nu le avuează? Din această dilemă încurcată nu puteți ieși. Această cestiune atîrnă deasupra capetelor d-voastră ca sabia lui Damocles.
Atunci vă întreb: unde vă sînt convingerile? Ce vorbeați cînd erați în opoziție? Verba volant, scripta manent, și țara n-a putut uita cuvintele dv., căci ele s-au scris în conștiința națiunii!… Și cînd zic națiune. Înțeleg țara, căci nu trebuie să facem confuzii regretabile, pe care apoi le-am plăti prea scump…
Un cuvînt și termin. Îmi aduc aminte că odată m-am întîlnit cu m.-s. în tren.
Președintele: Nu atacați coroana, domnule deputat!
– Această observație nu mie mi se cuvine, domnule președinte, ci acelora care au atacat coroana în întruniri și pamflete… Ziceam dar că am întîlnit pe maiestatea-sa în tren. Aci îmi veți da voie să fac o paranteză.
Președintele: Veniți la chestiune!
– Iau act de parțialitatea biuroului!
Președintele: Nu aveți dreptul să calificați atitudinea
biuroului!
– Atunci cer cuvîntul în cestiune personală!… Vă voi arăta eu dv….
Președintele: Nu aveți dreptul să amenințați!
– Ba am!
Președintele: Ba n-ai ‘
– Ba da!
Președintele: Ba nu!
– Ba da! Fac apel la domnii deputați… iar dacă voiți să-mi închideți gura cu asemenea procedeuri bizantine, aceasta dovedește că am lovit bine… Istoria ne va judeca… Am zis.
UN GUVERNAMENTAL
[modifică]Domnilor deputați,
Nu aș fi luat cuvîntul în această gravă cestiune, căci nu văd importanța ei; dar onorabilul preopinent a făcut apel la mine…
Preopinentul: Dar n-am făcut nici un apel!
— Așa e, dar puteați face… Domnii mei, despre ce este vorba în specie asupra cauzei ce ne preocupă? Onorabilul preopinent a acuzat, dar n-a dovedit nimic. Ei! E ușor să acuzi. Un mare autor englez a zis: La crittque est facile… Veniți cu fapte, domnilor, căci țara e sătulă de vorbe. Și nimeni mai mult decît noi nu ar dori ca această dezbatere să se lumineze cu o oră mai-nainte!
Voi intra dar în fondul afacerii… Acum 2.000 de ani, un mare filozof grec a zis: „S-a suit scroafa-n copac!” Prin urmare, domnilor, unde vede onorabilul meu preopinent reacționarismul guvernului? Fac apel la banca ministerială, să ne spuie ea însăși dacă actualul guvern este reacționar! Iată ce va să zică a acuza fără probe palpabile!… Eu cred, domnilor, că pentru prestigiul acestei Camere, opozițiunea nu trebuia să aducă aci această cestiune. Ce să mai zică străinii de noi dacă noi înșine nu avem încredere în guvernul nostru!
Prin urmare, cum rămîne cu alegațiunile onorabilului reprezentant al colegiului X de Y? Așa-i că ele cad la prima analiză?
Dar să trecem mai departe. Dacă chiar am presupune că guvernul e culpabil, unde vedeți dv. vina lui? Eu, unul, vă mărturisesc, domnii mei, că n-o văd. Concluziunea logică este dar că bine a procedat guvernul în această cestiune vitală… Și în Anglia, țara clasică a constituționalismului, se acuză guvernele, dar acuzațiunile nu merg niciodată pînă la incriminațium! Așteptați dar să ne vedeți la lucru, lăsați să se facă lumină, și numai după ce aceasta va avea loc, numai după aceea, zic, pronunțați-vă… Și după ce guvernul va cădea, fiți siguri, domnii mei, că vom fi noi cei dintîi care îi vom da vot de blam!
Răposatul Manolache Costache zicea: „Partidul conservator trebuie să fie sau să nu fie”. Da, domnilor, vom zice și noi: „Ori sîntem, ori nu sîntem”. Unde vede dar onorabilul preopinent greșala guvernului?
Într-o țară eminamente agricolă ca a noastră, ar trebui să ne dăm bine seama de ce facem, căci nu se știe dacă mîine nu va fi prea tîrziu!… Țara ne-a trimis aci ca să-i facem interesele, nu ca să combatem guvernul; prin urmare, la ce se reduc toate acuzațiile gratuite ce ni se aduc?
Îmi place a crede, domnii mei, că nu se va găsi în această Cameră nici o inimă românească care să nu recunoască imediat că guvernul nu poate fi făcut culpabil într-o cestiune unde a lucrat în mod patriotic… Â bon entendeur, salut!