Modele

Jump to navigation Jump to search
Modele
de Traian Demetrescu


Ai fi crezut că moartea o mai îngădue în vieață, de milă, sau poate făcea o ironie dureroasă: cei sănătoși, cei grași, când unul dispărea dintre ei, își ziceau uimiți: «Iată un schelet care o duce mai bine decât noi!» Și arătau cu degetul, privind-o cu ciudă, pe biata copilă...

Era una din figurile pe cari mizeria le cioplește cu dalta ei hidoasă... Un fel de statuie ieșită din atelierul suferinței.

Trăia cum trăesc toți nenorociții: fără a ști pentruce.

N’avea nici o revoltă în potriva vieții și o primise cum primesc cerșetorii mila celor bogați, fără a avea dreptul de a întreba pentruce nu li s’a dat mai mult.

Ca să trăească, broda, pentru femeile bogate, batiste și cămăși. Această fată avea o imaginație artistică: cu vârful unui ac, cu fire lungi de mătase, ea crea felurite flori, izbutind uneori să le dea adevărata frăgezime a petalelor... Dar imaginația ei obosise, repeta ce făcuse mai înainte.

Femeile bogate începeau a fi nemulțumite; pâinea devenia mai neîndestulătoare ...

Într’o dimineață de iarnă, sărmana copilă, se deșteaptă în patul ei rece, ca într’un coșciug.

Noaptea fusese un ger cumplit. In odaie era frig și o lumină care îți întrista ochii.

În ziua aceea trebuia să lucreze batistele, pe cari un fințat voia să le dăruească iubitei lui. O! lucrul acesta i se prea neînchipuit de dureros...

Ea privi spre fereastră: pe geamuri gerul zugrăvise o primăvară de flori iernatică... Eră o broderie fantastică, o minune de frunze, de ramuri, de petale...

De atunci lucrul ei a devenit mai ușor și mai spornic: în fiecare dimineață gerul îi aducea câte un model nou.