Moartea și viața
| Moartea și viața de Alexandru Pelimon |
Haosul greŭ mugind,
Sună’n bolta d’aramă
Cu urlete, cu larmă
Din patru părțĭ plesnind.
Infernul întărtatŭ,
Negură lipicioasă
Făcea mereŭ să cază
Ș’un eco disperatŭ,
Satanŭ din focŭ grința,
Ceata cea‘npovăroasă.
Cu focŭ și cu pucioasă,
Peire în totŭ urla.
Totŭ spiritul răŭ,
Creatŭ întru osîndă,
Din marea cea arzîndă,
Îmĭ da blasfemul săŭ !
Din nuorĭ ce’ngreuiaŭ
Pămîntŭ în tiranie,
Setoșĭ de anarșie.
Demonĭ se revoltaŭ.
Peire !..așa striga
Gura de focŭ, peire,
Infernul, suferire,
Nenorocire grea !
Unŭ trăsnetŭ bubuind,
Face Titanŭ să cază,
Peirea’l înfiorează,
Tronul săŭ sguduind.
Din centru celor morțĭ,
Al morții scheletŭ scoase,
Cu rînjiturĭ hidoase,
Pre ea jurară toțĭ,
Ș’acestea s’aŭ iubitŭ
În unul dintre puncturĭ,
Cu amenințărĭ, tributurĭ,
Ce nu’s de suferitŭ.
Să’năbușiască vrea
A lumeĭ resuflare :
Plîngerĭ, grea apăsare
În totŭ unghiul creștea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ce fulgere din nuorŭ ?
Ce mînă creatoare ?
Din cerŭ mîngăitoare,
Veni spre agiutorŭ ?
Din nuoŭ iarăși resunŭ
Bolțile de aramă,
Infernul se într’armă :
Arme’n mișcare punŭ !
Fulgerul scăpărînd,
Trăsnetul șerpuește,
Strebate neantul, cotește,
Cade focul arzînd !
Cerul este deschisŭ..
Îngerul de lumină,
Vine c’ŏ aripă lină,
Al Domnuluĭ e trimisŭ !
Pacea a trîmbița,
Celor credincioșĭ, pace !...
Urletul’n josŭ se trage,
Moartea cade și ea !
Îngerul pace a zis :
Venițĭ ceĭ drepți cu bine
Căcĭ, iată, Domnul vine,
Infernul este‘nvinsŭ !
Și ceĭ ce’aŭ suferitŭ,
Avea-vorŭ bucurie;
Pace în eternŭ fie,
Pace pînă’n sfîrșitŭ !
Lumea atuncĭ scăpînd
Din muncĭ și de durere,
Valea plîngeriĭ pere,
Chinul de pre pămîntŭ
Moartea ce secera
C’o ghiară destructuare,
Undă amenințătoare,
Feare o’ngreuia
Teribilă grințînd,
Urlete de turbare,
Gemet e’nfiorătoare,
Scotea’n lanțurĭ sberînd
E Domnul celŭ de susŭ !...
Crist, legea, viața,
Credința și speranța,
Amorul celŭ maĭ presusŭ
Crist celŭ totŭ potentŭ,
Deschide Orientul,
Sguduie firmamentul,
Vorba sa unŭ torentŭ….
Acelŭ ce către aĭ săĭ,
Face a sa voință
Ně a zis ! "aveți credință !
Domnul este cu voĭ !...
Apostolĭ meĭ frațĭ,
Scris e să se’mplinească
Voiea Dumnezeească :
Credețĭ nestrămutațĭ !..
Vorbele-ĭ se audŭ,
Și soarele lucește
În clipă ocolește
Lumea carě a crezut,
Fulgere se’ndesescŭ
Lumina lorŭ străbate
Locurĭ multŭ depărtate,
Toți ochiĭ o privescŭ
Noaptea’n clipă perind
Întunericul fuge,
Josŭ în infrenŭ se duce
Umbră ne maĭ lăsînd.
Omul dar liberatŭ,
Trece din neștiință :
Sufletu-ĭ la credință
Cade, stă’n genuchiatŭ.
Frunțile se’nclinŭ,
Carul înaintează,
Lumina sa derază,
Darului toți se’nchinŭ !
Moartea’n osîndă grea,
Crist ’i a dat sfărîmare
Sufletul moarte n’are,
Lumina e viața sa !
Haosul curățitŭ,
Îngeru’naintează,
Crist, legea-ĭ triumfează
Lumea s’a mîntuit !...