Miorița s-a născut în Maramureș/TM 51-60

Jump to navigation Jump to search
TM 41-50 Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef
TM 51-60
TM 61-63
Antologie de texte mioritice din Maramureș / Țara Maramureșului


TEXT 51[modifică]

Țara Maramureșului 51
Dragomirești (2) →1985
 
Tri mîndri păcurărei,
Cu oile după ei,
Urcă munți, coboară văi;
Urcă, urcă sus la munte,
5. La iarba pînă-n gerunche.
Acolo dac-o sosît
Doi din ei că și-o grăit
Să-l omoare pă cel mic,
Că era mai străinic.
10. După apă l-o mînat
Pînă legea i-o gătat.
Cînd cu apă și-o zinit
El bine și-o d-auzit
Ce planuri și-o plănuit:
15. Să-l omoare din săcure,
Oile să i le fure;
Cu baltagu să-l omoare,
Să-i fure cele mioare.
Și-o grăit mîndru cu ei,
20. Cu cei doi păcurărei:
– Pînă apă am luat
Voi legea mi-ați și gătat;
Pînă apă v-am adus
Voi mortița mi-ați și pus.
25. Hei, măi, frățiorii mei,
Fraților păcurărei!
Dacă viața nu-mi lăsați
Rogu-vă și m-ascultați,
Pe mine mă îngropați
30. Nu în sfîntu sintirim,
Unde m-oi găsi străin.
Să mă-ngropați sus, pă munte,
Unde-am păscut oi cornute.
Și vă rog, dragii mei frați,
35. Mormîntu să-mi așezați
În strunguța oilor,
În cărarea fetelor,
În țărcuțu mieilor,
În drumu femeilor
40. Și-n calea voinicilor;
În staulul sterpelor,
În calea nevestelor.
Și în mîna de-a dreaptá
Puneți-mi voi trîmbița.
45. Cînd vîntuțu a sufla
Trîmbița glăsuț a da,
Oile toate-or zbiera,
C-auzi-u-a și mama
Și mîndruca, săraca.
50. În mînuța de-a stîngu
Puneți-mi și fluieru.
Cînd a-ncepe el a zice
Toate oile s-or strînge
Și pe mine că m-or plînge.
55. Oile cele bălăi
Toate m-or jeli prin văi;
Cînd trîmbița a trîmbițá
Și fluieru a fluierá
M-a jeli tătă stîna.
60. M-or jăli cele mioare,
Mîndre, mîndre ochișoare;
M-or jăli cei mielușei,
Că eu m-am jucat cu ei.
Oile cele cornute
65. Mîndru m-or cînta pă munte;
Oițăle albăstrele
M-or jăli cu dor și jăle,
Umblînd pă cele vîlcele;
Oile cele cu lapte
70. M-or jăli umblînd pă coaste.
Cînd în sat îți coborî
Mămuca v-a agodi,
Înainte v-a ieși!
Cînd în sat îți înturna
75. Mămuca v-a aștepta
Cu mîncare căldă-n casă
Și cu apă rece-n vasă;
Cu căsuța-mpodobită
Și cu inima ceruită.
80. Ea de mine-a întreba,
Voi să-i spuneți ei așa:
– Feciorașu tău iubit
De la munte n-o zinit!
O rămas încă pă munte
85. Cu oițăle cornute;
O rămas pă munți și văi
Cu oile bucălăi;
O rămas pă delurele
Cu oile bogărele;
90. O rămas pă cele groape
Cu oile cele șchioape,
Ar zini și nu mai poate.
Pă cînd acas-oi sosî
Struț verde s-ar veșteji,
95. Apa-n vasă s-a răci.
Eu n-oi vedea pe mamá
Șohan, cît a si lumeá.
Ne-om vedea la judecată
Cu cei doi frați laolaltă.
100.Dumnezău i-a judeca
Cum mi-o luat viațá;
Dumnezău le-a răsplăti
Și mama s-a liniști.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Ioan Orzac, 87 ani, (4 clase).
  • Localitatea/Data – Dragomirești, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 214-216, text 356.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. Este o compilație; fie variantă de autor, fie de culegător. 2. Versuri atipice: 15-18; 98-103. 3. Una din cele două variante peste 100 de versuri.

TEXT 52[modifică]

Țara Maramureșului 52
Breb (1) →1985
 
Colo-n sus pă delurele
Mîndră turmă de oi mere.
– Da la ele cine șăde?
– Șădu-și tri păcurărei
5. Cu turmuța după ei;
Cu băltage-ncolțurate,
Cu fluiere înveregate.
Fluier zice, turma plînge;
Fluier tace, turma-ntoarce.
10. Păcuraru cel mai mic
Nu-i din sat și-i străinic;
Păcurarii cei mai mari,
Care-s neamuri, veri primari,
Numai ei că l-o mînat
15. Pă cel mic, înstrăinat:
– Du-te-ntoarce turma-ncoace,
De pă văi, de pă dîmboace.
Pă cînd turma îi înturna
20. Și noi legea că ți-om fa`.
Tu pă noi că ne ascultă
Legea ți-i gata făcută:
Din pușcă te-om împușca,
Din sabie te-om tăia,
25. Oile că ți-om lua.
Păcurarul cel mai mic,
Numai el și-o rupt și-o zis:
– Fraților, mă ascultați,
Pă mine să mă-ngropați
30. În strunguța oilor,
În țărcuțu mieilor.
Și-n mînuța de-a dreapta
Puneți-mi voi trîmbița;
În loc de cruce la cap,
35. Fluierașu meu cel drag.
Trîmbița și-a trîmbițá,
Fluieru și-a fluierá,
Oile tăte-or zbiera;
40. Oile cele bălăi
Plînge-m-or mărgînd pă văi;
Oile cele cornute
Plînge-m-or mărgînd pă munte.
Mămuca le-a auzi,
45. Pă mine m-a agodi.
Dacă acasă n-oi sosi
Clopotele-or clopoti,
Pă mine că m-or jăli.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Maria Ciceu, 65 ani, (4 clase primare).
  • Localitatea/Data – Breb, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 230-231, text 372.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Versul 25 este atipic. Pare introdus de culegător.

TEXT 53[modifică]

Țara Marmureșului 53
Breb (2) →1985
 
Peste vîrfuț de muncei
Zin vreo trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mic doi îl mîná
5. Să le-ntoarcă turmuțá.
Pînă turma o-ntorcé,
Lui legea că i-o făcé:
O să-l puște, o să-l taie,
O să-l bage-ntre fărtaie.
10. - Dacă viața mi-o luați,
Fraților, mă ascultați,
Nu mă-ngropați nicăieri
Numai eu unde-oi dori:
În strunguța oilor,
15. În locu găleților.
Oile cele bălăi
Mîndru m-or cînta pă văi;
Și-ale mele mielușele
Mîndru m-or cînta cu jăle;
20. Oile cele cornute
Mîndru m-or cînta pă munte.
Da` la cap ce mi-ți pune?
Tăt un strat de măieran
Să vadă c-am fost muntean.
25. La picioare ce mi-ți pune?
Tăt o tufă de bujor
Să vadă c-am fost fecior.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Dumitru Tăut, 67 ani, (2 clase primare).
  • Localitatea/Data – Breb, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 224-225, text 365.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. Ultimele șase versuri sunt adăugiri ale interpretului.

TEXT 54[modifică]

Țara Maramureșului 54
Săpînța →1985
 
Colo-n deal, pă după deal,
Este-un munte cu oi multe.
– Dar la ele cine șăde?
– Șădu-și doi păcurărei
5. Și cu cîinii după ei.
Unu-i mare, unu-i mnic,
Unu-i tare și voinic,
Cel mai mic îi mai călic.
Și-ntr-o zi pă la gustare
10. Gîndidu-s-o cel mai mare
Pă cel mnic ca să-l omoare.
Tăt îl mînă după oi
Să le-ntoarcă înapoi.
Oile le-o înturnat,
15. Legea lui i s-o gătat:
Din pușcă să-l împuște,
Din sabdie să-l arunce.
Dar cel mnic cînd și-o aflat
Ce moarte i s-o gătat
20. Din gură o cuvîntat:
– Măi frătiuc, frătiucu meu,
Văd că ți-ai pus gîndu` rău
Din pușcă a mă-mpușca,
Din sabdie a mă-arunca
25. Și de mine a scăpa.
Dacă-i așă și așă
Te rog a mă îngropa
În strunguța oilor,
În locul găleților
30. Și să-mi puneți alăturea
Fluieru după curea,
Trîmbița în mîna dreapta.
Cînd vîntu a sufla
Fluieru și-a fluierá,
35. Trîmbița și-a trîmbițá,
Munții că s-or răsuna
Și-or afla de moartea mea.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Ioan Stan, 16 ani, (7 clase primare).
  • Localitatea/Data – Săpînța, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 226-227, text 368.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. Primele cinci versuri din replica-testament (vers. 21-25) sunt străine; secvență de autor.

TEXT 55[modifică]

Țara Marmureșului 55
Budești, →1985

În vîrfuțu muntelui,
[Sub crucița bradului]
Șădu-și tri păcurărei
Cu turmuța lîngă ei.
Unul, cel mai mititel,
5. Era cam străinel.
Cei doi mari i-o cuvîntat:
– Micule străinel,
Du-te-ntoarce oile!
Pînă oile-ntorcé
10. Cei doi legea îi făcé,
Cătră dînsu-așă zicé:
– Împușca-te-om, ori tăie-te-om?
– De-mpușcat nu mă-mpușcați,
Numai capu mi-l tăiați
15. Și trupu mi-l îngropați
În strunguța oilor,
În locu găleților.
Voi să-mi puneți fluiera;
Cînd vîntuțu și-a sufla
20. Fluieru că și-a cînta
Și oile or zdera.
Oile cele cornute
M-or cînta suind pă munte;
Oile cele bălăi
25. M-or cînta suind pă văi;
Oile cele pistrui
M-or cînta păscînd pă grui.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Dumitru Beserman, 68 ani, (nu știe carte).
  • Localitatea/Data – Budești, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 222-223, text 363.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 56[modifică]

Țara Maramureșului 56
Poienile Izei, →1985
 
Mărgu-și, mărg, oile-n munte
Cu iarba pînă-n gerunche.
– Da` cu ele cine-și mere?
– Mărgu-și tri păcurărei
5. Cu stînuța după ei.
Doi îs mari, îs veri primari,
Unu-i mic, îi străinic.
Cînd la munte și-o ajuns
Cei mai mari că și-o grăit
10. Pă cel mic ca să-l omoară,
Să-l îngroape-ntre izvoară.
După apă l-o mînat.
Cînd cu apa s-o-nturnat
Oile tăte-o zbierat.
15. - Oiță, oițăle mele,
Că zbierați așă cu jăle?
– Cum focuțu n-om zbiera?
Frații tăi că s-o grăit
Pă tine de omorît.
20. Cînd tu apa le-ai cărat
Gre` lege că ți-o gătat:
Să te prindă, să te-omoară,
Să te-arunce-ntre ponoară.
– Fraților, fîrtaților,
25. Dacă-i așă și-i așă
Și îmi luați viața,
Pă mine să mă îngropați
Lîngă cetina de brazi;
În strunguța oilor,
30. În locu găleților.
Și în mîna de-a dreaptá
Voi să-mi puneți trîmbița;
La umăru de-a stîngá
Voi îmi puneți fluiera.
35. Cînd vîntuțu a sufla
Trîmbița a trîmbițá,
Fluieru a fluierá,
Munții s-or cutremura,
Brazii că s-or apleca
40. Și pă mine m-or cînta.
Din munte cînd îți pleca
Și acasă-ți înturna,
De v-a-ntreba mămuca-mea
Că pă unde am rămas,
45. Spuneți-i cu-al vostru glas:
– O rămas pă niște groape,
Cu oile cele șchioape;
O rămas p-un vîrf de munte,
Cu oile cele multe.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Ion Draguș, 30 ani, (4 clase primare).
  • Localitatea/Data – Poienile Izei, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 227-228, text 369.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 57[modifică]

Țara Maramureșului 57
Sighetu Marmației, →1985
 
Mărgu-și tri păcurărei
Prin verdeața de muncei,
Cu oile după ei.
La umbra unor brazi mari
5. S-o-ntîlnit cei păcurari.
Lîngă-un rece izvoraș
Păcurarii-o țînut sfat:
– Haidați, frați, ca să vedem
Care din cine sîntem,
10. Care de unde zinim,
Cîte oi păcurărim?
Și doi dintre păcurari
S-o aflat că-s veri primari;
Fără unu, mai mnicuț,
15. S-o aflat că-i străinuț.
Cei doi veri că s-o grăit,
S-o grăit, s-o sfătuit,
Pă cel mic ca să-l omoară
Mai încolo, pă pripoară.
20. Să-l omoară cu baltagu`
Și să-i fure boteiu;
Să-l omoară din săcure,
Oile să i le fure.
Păcurarul cel mai mare,
25. Ce la suflet îi rău tare,
De ură că s-aprindea,
Către-a lui văr cuvînta:
– Hai, capu să i-l tăiem
Și de el să ne scăpăm!
30. Iar boteiu lui de oi
Să-l împărțim între noi.
Cel mai mic și-o d-auzit
Cum cei doi că și-o grăit,
Ce planuri o plănuit.
35. Moartea nu l-o-nspăimîntat,
Către ei că s-o rugat:
– Știu că vreți să m-omorîți,
De mine să vă lipsiți,
Ca să vă-mpărțiți în doi
40. Cu boteiu meu de oi.
Dar vă rog ca și pă frați,
Pînă moartea mi-o cătați,
Pă mine să m-ascultați:
Nu vă păziți cu moartea
45. Pînă scriu o cărticea,
S-o trimit la maică-mea,
Să-mi tragă cu clopotu,
Ca să știe tot satu
C-o murit păcurariu;
50. Să-mi cînte clopotele,
Mă jelea surorile;
Să-mi cînte și trîmbița,
S-audă și mîndra mea
Cum s-o prăpădit badeá.
55. Și să-și despletea păru
Că i-o murit drăguțu;
Pă mine să mă jelească,
Alt drăguț ca să-și găsească.
Dacă capu mi-ți tăia,
60. Rogu-vă a mă-ngropa
În strunguța oilor,
În țarcu mieilor,
La umbra buhașilor.
Cînd vîntuțu și-a sufla
65. Brazii că s-or clătina,
Oile toate-or zbiera,
Pă mine că m-or cînta.
Soarele cu luna
Mormîntu mi-or lumina,
70. Stele multe, stele mii
M-or lumina cu făclii!
Un fag mari și-ncrăngat
Să-mi sie crucea la cap,
Cu băltagul meu cel drag.
75. Pă fag că s-or aduna,
Ca să-i mînînce frunza,
Păsărele frumușele,
Care m-or cînta cu jăle.
Și cucu și pupăza
80. Primăvara mi-or cînta;
Mi-or cînta tare cu dor,
C-am murit tînăr fecior
Omorît de doi frați răi,
Pă munte, lîngă botei.
85. Eu pă ei că i-oi ierta;
Doar atîta m-oi ruga
Ca să le sie moarteá
Năprasnică ca și-a mea.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Ana Huban, 43 ani, (4 clase primare).
  • Localitatea/Data – Sighetu Marmației, →1985; Țara Marmureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Marmureș, P. Lenghel, 1985, p. 212, text 354.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. Nu mai puțin de 56 de versuri aparțin interpretului sau culegătorului: versurile 20-31; 35; 37-58; 68-71; 76-88; variantă de autor.

TEXT 58[modifică]

Țara Maramureșului 58
Nelocalizat, →1962
 
Sus în vîrfu muntelui,
Sub crucița bradului,
Erau trei păcurărei,
Cu oile după ei.
5. Doi mai mari, mai voinicuți,
Unu-i mic și mai slăbuț.
Păcurarii țin un sfat,
Pă cel mic că l-au mînat
Cu găleata la izvor,
10. Pînă ei or fa` sobor;
Cu găleata după apă,
Pînă or fa` ei judecată.
Ei o prins a se grăi:
– Pă cel mic l-om omorî.
15. Pă cel mic ei l-o mînat
Să întoarcă oile.
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat!
20. Frații lui l-o întrebat:
– Ce mortiță tu poftești?
Ori din sabie demnicat,
Ori tăiat, ori împușcat,
Ori de un brad spînzurat?
25. - Iată cum mă socotesc
Și ce moarte îmi doresc:
Din pușcă să siu împușcat
Și din sabie demnicat.
El o strigat către ei:
30. - O, dragi frățiorii mei,
De s-a-ntîmpla să mor eu
Nu mă-ngropați în temeteu;
Ci-mi săpați mormîntul meu
Nu în verde sintirim,
35. Că între morți voi fi strein.
Cuvîntu să-mi ascultați
Și pe mine mă-îngropați
În vîrfuțu muntelui,
În strunguța oilor,
40. În staulul miorilor
Și-n țărcuțu oilor
Și-n jocuțu mieilor,
În urma găleților.
Și vă rog ca să-mi puneți
45. La picioare, fluier mare,
Și la cap trîmbițătoare.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Trîmbița și-a trîmbițá,
Fluieru și-a fluierá;
50. Cînd vor sufla vînturi grele
Să-mi fluiere hori de jele
Și numai și-or d-auzi
Și la mine c-or veni -
Oile cele cu lapte
55. M-or hori mergînd pă coaste;
Oile cele cornute
M-or hori mergînd pe munte;
Cele biete miorele
M-or jeli vara cu jele.
60. Brazii că s-or legăna
Și oile m-or cînta.
Oile s-or tocmi-n rînd
Și mi-or paște pă mormînt.
Ele numai că și-or zice:
65. - Ian scoală, stăpîne, scoală,
Și ne scoate la pripoară,
Să ne paștem brebenei,
Să ne fătăm mielușei;
Mielușei cu coarne-ntoarsă,
70. Cum îs oile frumoasă.
De cînd tu ți-ai adormit
Iarbă verde n-am păscut,
Apă rece n-am băut.
Și ele s-or întreba:
75. - Cel mai mic unde-a rămas?
– Tăt pe văi și pă vîlcele,
Cu oile cele rele;
Tăt pă văi și pă hîrtoape
Cu oile cele șchioape.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – text nelocalizat; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Folclor din Maramureș, 1962, p. 328-330, text 220.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. Titlul în ediția din 1962: Cei trei păcurărei. 2. Textul pare o compilație din mai multe variante; variantă de autor, probabil de culegător. 3. Contaminare cu motivul oile amenințate cu vânzarea (vers. 65-74).

TEXT 59[modifică]

Țara Maramureșului 59
Nelocalizată, →1962
 
Sus la verdele de munte,
Cu iarba pînă-n genunche,
Urcă trei păcurărei,
Cu oile după ei.
5. Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic e venetic.
Tăt îl mînă și-l adună
Cu oile la pășune;
Tăt îl mînă și-l coboară,
10. Facu-i legea să-l omoară.
– Voi, dragilor mei fîrtați,
Voi dacă-o să m-omorîți,
Acolo să mă-ngropați
În strunguța oilor,
15. În locu găleților.
Și în loc de luminele
Îmi puneți patru nuiele;
În loc de pînză pă obraz
Puneți scoață de buhași,
20. Iar în loc de copîrșeu
Puneți scoață de durzău.
Fluierașul meu cel sfînt
Să mi-l puneți pe mormînt.
Iar în mîna de-a dreaptá
25. Voi să-mi puneți trîmbița
Și în stînga tilinca.
Iar cînd vîntu va sufla
Fluieru va fluierá,
Trîmbița va trîmbițá,
30. Tilinca va tilincá,
Oile toate-or zbiera.
Oile cele cornute
Mîndru m-or jeli pă munte;
Oile cele bălăi
35. Mîndru m-or jeli pă văi.
Și-a veni Ziua Crucii,
Voi în sat îți coborî,
Mama înainte-a ieși
Și v-a întreba cu dor:
40. - Unde-i dragu meu fecior?
Voi să-i spuneți mamei așa:
C-am rămas pă cele groape
Cu oile cele șchioape;
C-am rămas pe cele văi
45. Cu oile bucălăi;
Și-am rămas mai dinapoi
Prin cei codri după oi.
Dar că nu mult s-a mîna
Și-acasă m-oi înturna.
50. Măicuța m-a aștepta
Cu cină caldă pe masă
Și cu apă rece-n vasă.
Însă cina s-a răci,
Apa-n vasă s-a-ncălzi,
55. Eu acasă n-oi sosi.
C-așa mi-o fost ceasu meu,
Să fiu omorît de rău;
Că așa mi-o fost soartá
Să mor, să nu știe mamá;
60. Să mor pă munții pustii,
Cu pietre la căpătîi;
Să mor pă cele vîlcele,
Plîns de oițele mele.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – var. nelocalizată; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Folclor din Maramureș, 1962, p. 330-331, text 221.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. 1. Titlul în ed. 1962: Moartea păcurarului. 2. Final de autor (vers. 56-63).

TEXT 60[modifică]

Țara Marmureșului 60
Nelocalizat, →1962
 
Ies sus trei păcurărei,
Tot la verzi de muntei,
Cu oile după ei;
Tot la verdele de munte,
5. Cu iarba pînă-n genunche.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic e străinic.
Tăt îl mînă și-l coboară
Cu oile la izvoară,
10. Căci li-e gîndul să-l omoară;
Tăt îl mînă cu turma
Căci de el ei vreau scăpa.
Numai el cînd și-o aflat
Pă cei frați că i-o-ntrebat;
15. Numa el așa și-o zîs
Seara cînd ochiul o-nchis:
– Dragii mei frățiorei,
Voi dacă mi-ți omorî
Și cu oile-ți fugi,
20. Vă rog să mă ascultați
Și-acolo să mă-ngropați:
În vîrfuțu muntelui,
Chiar în dosu țarcului;
În locu găleților,
25. În drumu fetițelor,
În calea nevestelor.
Și în mîna de-a stîngá
Să-mi puneți voi trîmbița,
Iar în mîna de-a dreaptá
30. Să-mi puneți fluieru-n ea.
Iar cînd vîntu va sufla
Trîmbița va răsuna
De munții s-or clătina;
Fluieru a prinde a zice,
35. Oile toate s-or strînge,
Pe mine toate m-or plînge.
Eu aici m-oi odihni,
Voi acasă veți sosi.
Să se știe că eu dorm
40. Sub frunzarul cel de corn.
Acasă cînd veți pleca
Și măicuța v-a întreba
Că mă duc și eu ori ba,
Voi să-i spuneți ei așa:
45. C-am rămas pe vîrf de munte
Pe unde trec fete multe
Și n-o să mai merg acasă
C-am aflat mîndră mireasă;
C-am rămas pe vîrf de munte
50. Cu vreo zece oi cornute
Și nu pot veni de ciumpe;
C-am rămas pe cele groape
Cu oile cele șchioape.
Măicuța va suspina,
55. Pă mine m-a aștepta
Cu cină caldă pe masă
Și cu apă rece-n vasă.
Eu acasă n-oi sosi,
Batîr cît m-a agodi.
60. Sărăcuța de maicá,
Cînd ea nu m-a mai vedea,
De la mine și-a lua
Gîndul ei și nădejdeá.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – text nelocalizat; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Folclor din Maramureș, 1962, p. 326-328, text 219.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Testamentul cuprinde zece versuri atipice: 19-20; 25-26; 37-40; 45-48;