Miorița

Jump to navigation Jump to search
    Miorița

Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri

Pe-un picior de plai, 
Pe-o gură de rai, 
Iată vin în cale, 
Se cobor la vale 
Trei turme de miei, 
Cu trei ciobănei. 
Unu-i moldovan, 
Unu-i ungurean 
Și unu-i vrâncean. 
Iar cel ungurean 
Și cu cel vrâncean, 
Mări, se vorbiră, 
Ei se sfătuiră 
Pe l-apus de soare 
Ca să mi-l omoare 
Pe cel moldovan, 
Că-i mai ortoman 
Ș-are oi mai multe, 
Mândre și cornute 
Și cai învățați 
Și câni mai bărbați. 
Dar cea mioriță, 
Cu lână plăviță, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-i mai tace, 
Iarba nu-i mai place. 
— Mioriță laie, 
Laie, bucălaie, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-ți mai tace! 
Ori iarba nu-ți place, 
Ori ești bolnăvioară, 
Drăguță mioară? 
— Drăguțule bace, 
Dă-ți oile-ncoace, 
La negru zăvoi, 
Că-i iarbă de noi 
Și umbră de voi. 
Stăpâne,stăpâne, 
Îți cheamă ș-un câne, 
Cel mai bărbătesc 
Și cel mai frățesc, 
Că l-apus de soare 
Vreau să mi te-omoare 
Baciul ungurean 
Și cu cel vrâncean! 
— Oiță bârsană, 
De ești năzdrăvană 
Și de-a fi să mor 
În câmp de mohor, 
Să spui lui vrâncean 
Și lui ungurean 
Ca să mă îngroape 
Aice, pe-aproape, 
În strunga de oi, 
Să fiu tot cu voi; 
În dosul stânii, 
Să-mi aud cânii. 
Aste să le spui, 
Iar la cap să-mi pui 
Fluieraș de fag, 
Mult zice cu drag; 
Fluieraș de os, 
Mult zice duios; 
Fluieraș de soc, 
Mult zice cu foc! 
Vântul, când a bate, 
Prin ele-a răzbate 
Ș-oile s-or strânge, 
Pe mine m-or plânge 
Cu lacrimi de sânge! 
Iar tu de omor 
Să nu le spui lor. 
Să le spui curat 
Că m-am însurat 
C-o mândră crăiasă, 
A lumii mireasă; 
Că la nunta mea 
A căzut o stea; 
Soarele și luna 
Mi-au ținut cununa. 
Brazi și păltinași 
I-am avut nuntași, 
Preoți, munții mari, 
Păsări, lăutari, 
Păsărele mii, 
Și stele făclii! 
Iar dacă-i zări, 
Dacă-i întâlni 
Măicuță bătrână, 
Cu brâul de lână, 
Din ochi lăcrimând, 
Pe câmp alergând, 
De toți întrebând 
Și la toți zicând 
„Cine-a cunoscut 
Cine mi-a văzut 
Mândru ciobănel, 
Tras printr-un inel? 
Fețișoara lui, 
Spuma laptelui; 
Mustăcioara lui, 
Spicul grâului; 
Perișorul lui, 
Peana corbului; 
Ochișorii lui, 
Mura câmpului?“ 
Tu, mioara mea, 
Să te-nduri de ea 
Și-i spune curat 
Că m-am însurat 
C-o fată de crai, 
Pe-o gură de rai, 
Iar la cea măicuță 
Să nu spui, drăguță, 
Că la nunta mea 
A căzut o stea, 
C-am avut nuntași 
Brazi și păltinași, 
Preoți, munții mari, 
Păsări, lăutari, 
Păsărele mii, 
Și stele făclii!