Minții întunecate...

Minții întunecate... de Giuseppe Giusti Nicolae Iorga

Minții întunecate
De îndoieli, durere
Ajută-i, Doamne sfinte,
Cu razele Credinții...

Tu sarcina ridică-i,
Ce o aruncă-n țernă:
Suspin și plâng spre tine
Și ție-ntreg mă las.

Știi că viața mea
Se pierde pe încetul
Cum piere ceara-n foc,
Cum piere-omătu-n soare.

Și sufletului care
Spre brațele-ți râvnește
Îi rupe, Doamne, lațul
Ce-l mai oprește-n zbor.