Metempsichoză

Sari la navigare Sari la căutare
Metempsichoză
de Alexandrina Scurtu
publicată în revista Sburătorul, nr. 41 din 19 februarie 1921


În ziua, când adusa la pământ
Îmi voi uita credința omenească
Și voi dormi — din somnul meu să crească
Cu aripi nouă, poate-un nou avânt.—

Voi cei rămași, sădiți-mi la mormânt
Un trandafir, tulpina-i să’nflorească
Și’n bucurie clipa-i s’o trăiască
Sub ceru’n care ochii mi’i împlânt.

Căci visul meu e astăzi ca o floare,
Cu inima deschisă către soare
Îmi îndrăgesc puterea de a fi:

Eri... mâine... veșnic se vor împânzi
Cu viața noastră-a lumilor izvoare:
Eu am mai fost și sunt o călătoare

— De ce-mi schimb haina? — cine poate ști?...