Mehedințeanul

Jump to navigation Jump to search
Mehedințeanul
Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri


Frunză verde magheran,
Voinicel mehedințean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag
Și-s scăldat de mic în Olt
Să mă fac viteaz de tot
Și-s frecat cu busuioc
Să am zile cu noroc.
După ce am mai crescut
Din ochi maica m-a pierdut
C-am fugit de la părinți
Tot în munți, la Mehedinți.
Apoi m-am lăsat în vale
Cu trei rânduri de pistoale
Ș-am ajuns un voinicel
Cu inima de oțel.
Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor[1]
Să mai strângă din păduri
Cete mândre de panduri
Ca s-alunge de la noi
Și pe greci și pe ciocoi.
Frunză verde păducel,
Cine-a merge după el?
Un șoiman mehedințel
Care știe să chitească,
Rândunica s-o lovească,
Și mai știe de călare
Să se lupte-n fuga mare,
Și mai știe să înoate
Vâslind Dunărea din coate.
Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc și eu norocul,
Aoleo! de rău, de bine
Țipă sufletul în mine!

  1. În Valahia mică, peste Olt, mulți cred că Tudor Vladimirescu, șeful pandurimii de la 1821, n-a murit, și îl așteaptă să se întoarcă la munți, ca să mai organizeze o nouă goană de greci și de ciocoi vânduți la străini.