Meșterul Manole

Jump to navigation Jump to search
Meșterul Manole
de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
Poezie populară culeasă de Ion Taloș


   Cei nouă zidari,
   Nouă meșteri mari
   Ei se socotea,
   Ca ei să mi-ș facă
   Zid de mănăstire
   Să nu fie-n lume.
   Zâua zâduia,
   Noaptea se surpa.
   Ei se socotea,
   Jurământ punea
   Ca ei să nu spuie
   La neveste-acasă
   Și care va merge
   Meșterul Manole
   Luni de dimineață
   Cu prânzu-nainte...
   În zâd s-o zâduiască.
   Opt necredincioși...
   Credinț-o călcatu,
   Credință n-avea
   Și ei le spunea,
   Ele nu venea.
   Manole, Manole,
   Meșteru Manole,
   El credința-și ține
   Că el că nu-i spune
   La nevast-acasă.
   Luni de dimineață
   Ea mi se scula,
   Pruncu și-l scălda,
   Prânzu și-l făcea,
   La bărbat pleca.
   El când o vedea,
   Din gură grăia:
   De-ar da Dumnezeu
   Rugu să-i răsaie,
   Pe ea să mi-o-ncurce,
   Mâncarea s-o verse,
   Doar vremea va trece.
   Rugu-i răsărea,
   Ea mi-l d-ocolea,
   Măi tare venea.
   El când mi-o vedea,
   Cu mâna-i făcea
   'Ndărăpt să se-ntoarcă.
   Ea, când îl vedea
   Măi tare venea,
   La el ajungea,
   Mâncarea punea.
   Zâdarii mi-o lua
   Și-n zâd mi-o punea.
   Nimic nu-i vorghea,
   Num-o zâduia,
   Zâd pân-la genunchi.
   Ea din grai grăia:
   - Voi nouă zidari,
   Nouă meșteri mari,
   Doar voi nu glumiți
   De mă zâduiți
   Zâd pân-la genunchi?
   Nimic nu-i zicea,
   Num-o zâduia,
   Zâd până la brâu,
   Ea iar din grai grăia:
   Manole, Manole,
   Meștere Manole,
   Dar voi nu glumiți
   De mă zâduiți
   Zâd până la brâu,
   Că zâdu mă strânge,
   Țâțișoara-m' curge
   Și copilu-m' plânge.
   Nimic nu-i zicea,
   Num-o zâduia
   Zâd până la țâțe.
   Ea iar din grai grăia:
   - Manole, Manole,
   Meștere Manole,
   Ție nu ți-i milă
   De a ta soție?
   Că zâdu mă strânge,
   Țâțișoara-m' curge
   Și copilu-m' plânge.
   Nimic nu-i zicea
   Num-o zâduia
   Zâd până la gâtu.
   Ea iar din grai grăia:
   - Manole, Manole,
   Meștere Manole,
   Ție nu ți-i milă
   De a ta soție?
   Văd că nu glumiți
   De mă zâduiți.
   Zâd până la gâtu,
   Că zâdu mă strânge,
   Țâțișoara-m' curge
   Și pruncușoru-m' plânge.
   Da'voi să-mi lăsați
   Loc leagănului
   La căpu zâdului,
   Vântu când o bate
   Ni l-o legăna
   Și când îmi va ninge
   Pruncu mi l-o unge
   Și când o ploua
   Pruncu-l va scălda.
   Lui cu mama lui,
   Lui cu mama lui!