Mariei

 

Sub farmecul de lună blondă,
Când, singură, în nopți senine,
Vei plânge tristă, visătoare,
Gândește-te atunci la mine!

Când din clavir vei smulge note
De-o mult duioasă simfonie,
Gândește-te și-atunci la mine,
Marie, dulcea mea Marie!

Clavirul, — scumpul tău prieten, —
Și luna nopților albastre,
Îți vor aduce-aminte vecinic
De clipele iubirii noastre!