Mari

Mari de Alexandru Macedonski

Mari șoptește echoul pe maluri
Mari murmură cascada-n stânci,
Și vântu serii udat de valuri,
Mari ropote în râpe-adânci!"
So. Scurtu.

Ades, o voce lină
În inima mea cântă;
Simțirea-mi-este plină
De armonia-i sfântă;
Suavele-i accente
Ce nu le vreau uita,
În orișice momente
Mă fac a tresări;
Mari, e vocea ta,
E vocea ta, Mari!
Ades, lucind în umbra,
Doi ochi privesc la mine
Când noaptea e mai sumbră,
Când cuget lung la tine,
Doi ochi ce-n orice parte
Mă-mpinge sorții răi,
Aproape sau departe,
Mă fac a tresări:
Mari, sunt ochii tăi,
Sunt ochii tăi Mari!

În vise, când de Muze
Sunt dus pe altă lume,
A două fragezi buze
Simt dulcile parfume!
Pe fruntea mea se-nclină,
Încet, încetișor,...
La șoapta ce-mi suspină,
Etern voi tresări:
Mari, suav amor,
Sunt buzele-ți Mari!