Maramureșul între tradiție și inovație/Campania de presă

 

Asistăm la dezintegrarea satului tradițional maramureșean

Potrivit cercetărilor etnologice de la mijlocul secolului trecut, zona Oaș se dovedea mult mai dispusă să renunțe la tradiționalism decât Maramureșul, unde conservatorismul a transformat regiunea într-o veritabilă rezervație de arhitectură populară. Oașul a trecut brusc de la casa cu pământ pe jos, la vila cu trei etaje și lift.

În Maramureș, dezintegrarea satului tradițional s-a produs abia pe la finele anilor ’90, după o experiență a localnicilor în țările din vestul continentului. Efectul a fost devastator. O radiografie a șocului pe care l-a produs viitorul într-un sat "teleportat" din Evul Mediu a fost realizată de Laura Ghinea într-o lucrare remarcabilă: "Noile modele. Maramureș între ficțiune și realitate", apărută în 2007.

Acum, în satele de pe văile Mara, Iza și Vișeu se construiește mult, se construiește oșenește. Autoritățile nu impun nicio restricție, fie pentru că nu s-au gândit la acest lucru niciodată, fie pentru că n-au nicio poftă să-și ridice oamenii în cap. În Maramureșul istoric, specialiștii ar trebui să delimiteze (printr-un act normativ) toate zonele etnografice - fie sate întregi, fie perimetre dintr-un sat - unde autorizațiile de construcție să se elibereze numai pentru clădiri ce se încadrează specificului zonal (materiale de construcție, stil arhitectonic, vopsele, culori etc.). Acest specific local trebuie iarăși legiferat, pentru a nu lăsa loc interpretărilor. Avizul trebuie să-l dea o instituție județeană pentru a nu expune autoritățile locale la presiuni. Birocrație? Poate. Dar ce mai contează o ștampilă în plus la stufosul dosar pe care trebuie să-l întocmească cel care își propune să-și ridice o casă? Și-apoi, avizul respectiv are efecte pe termen lung - ne protejează de poluare vizuală și aduce turiști.

Modernismul și tehnologia nu trebuie oprite la porțile Maramureșului. Locuințele trebuie să aibă confort. Dar în egală măsură tradiția trebuie păstrată, cel puțin la exteriorul caselor noi. Conservarea nu trebuie să fie un moft. Ea trebuie să fie o obligație. (Dorin Ștef)

Casele tradiționale, pe cale de dispariție

Maramureșul tinde să devină un județ ca oricare altul. Casele de lemn sunt dărâmate și în locul lor sunt construite altele din bolțari, vopsite în culori "turbate", porțile tradiționale sunt înlocuite cu unele din inox sau fier forjat. În aceste condiții, nu e de mirare că turismul are de pierdut, mai ales că și drumurile județului sunt… la pământ.

Budești. Cum intri în Maramureșul istoric, după ce ai trecut de Cavnic, ajungi în Budești. Aici sunt două biserici de lemn declarate monumente istorice, unul chiar monument UNESCO. Tot aici sunt... câteva case vechi și mult mai multe construcții care nu mai țin cont de tradiție. „Omul îți aduce laptopul și îți arată ce model de casă vrea să își facă”, spune primarul Liviu Vasile Tămaș.

Primarul mai spune că trebuia să se fi luat măsuri pentru păstrarea specificului maramureșean al localităților imediat după 1990: „În Maramureșul istoric, au rămas puține localități care și-au păstrat specificul. De la începutul începutului s-au eliberat tot felul de autorizații, acum e mai greu de făcut ceva”, crede Tămaș.

El zice că, prin regulamentul de urbanism, încearcă să nu elibereze autorizații de construire pentru tot felul de „minuni”, dar e greu de dus muncă de lămurire cu oamenii. Primarul se plânge inclusiv de colaborarea cu arhitecții maramureșeni. „Am avut o înțelegere cu Ordinul arhitecților. Orice proiect nou să fie trimis la avizare, tocmai pentru a păstra specificul. Au avizat orice...”, acuză primarul.

Liviu Vasile Tămaș spune că trebuie aprobat un Plan de Urbanism Zonal (PUZ) pentru anumite zone din comună, unde să se poată construi doar cu materiale specifice zonei, respectând arhitectura tradițională. Fără acel PUZ, orice hotărâre de consiliu local luată în acest sens poate fi incriminată că îngrădește anumite drepturi ale locuitorilor.

Botiza. Nici în Botiza lucrurile nu stau mai bine. Primarul Florea Poenar spune că nici aici nu s-a impus după 1990 respectarea stilului tradițional. Totuși, unii localnici au preferat să păstreze latura tradițională, au construit case care în exterior arată ca unele vechi, dar confortul interior este potrivit zilelor noastre. „Mai sunt case refăcute, prin toată comuna. Nu pot fi numai într-o zonă. Sunt diferite categorii de oameni într-o anumită parte a comunei. Unii au posibilități, alții nu. Unii vor să construiască tradițional, alții nu. Chiar și cei care vor să construiască nu pot întotdeauna, e mai costisitor”, spune primarul.

Florea Poenar zice că acum se construiește puțin în localitate, cel mult zece case pe an. Semnalul de alarmă trebuia tras mai demult, pentru a salva arhitectura maramureșeană.

Ieud. Și în Ieud, casele vechi, din lemn, cu porți monumentale, alternează cu vile somptuoase, ce pot fi întâlnite în orice colț al lumii. „Aproape peste tot s-a construit. Au demolat și au construit... Între 2000-2003 s-a construit în ritm alert. Fiecare zicea: «De ce voi să aveți și eu să n-am?»”, afirmă primarul Nicolae David.

Primarul e de părere că problema impunerii unor reguli minimale pentru respectarea arhitecturii tradiționale ar putea fi pusă doar în zonele în care se va construi de acum înainte. „Ar fi ideal să fie un centru grupat, de 10-12 case tradiționale, dar asta ar putea fi numai în zone noi. În intravilanul existent nu se mai poate. Era un lucru ideal. S-a pierdut startul. Trebuia impus după Revoluție”, precizează David.

Dacă ieudenii nu au știut să își păstreze casele tradiționale, au avut de câștigat… francezii. Case de stejar, vechi de zeci sau sute de ani, au fost vândute cu 2000 euro și au fost duse în Franța.

Cupșeni. Sindromul dărâmării caselor vechi nu este întâlnit numai în Maramureșul istoric. Primarul din Cupșeni, Mircea Boga, zice că sătenii plecați în străinătate care au revenit în zonă au preferat să nu investească în afaceri, ci să își ridice case mari, fără a respecta tradiția locală. „Am avut discuții cu mulți. Își fac case, în loc să facă investiții. Strică acoperișul, ridică o mansardă. În loc să lase ce au, demolează...”, spune Mircea Boga. El zice că ideea amenajării unei zone specific maramureșene, unde să se poată construi doar tradițional, este „superbă, dar pusul în aplicare este mai greu”. Adoptarea unei hotărâri de consiliu local în acest sens ar fi dificilă, în condițiile în care chiar unii consilieri locali fac parte din categoria celor întorși din Spania, cu bani...

Zona Prelucilor este una dintre cele mai frumoase din Maramureș. Și aici sunt case vechi, specifice locului, dar și unele ridicate pentru a arăta celorlalți că proprietarii au bani. „Mai sunt case vechi, sunt mulți care cumpără case vechi și le refac, cu interior modern”, spune primarul Vasile Mihalca. Totul ține însă de mentalitatea individuală, astfel de case în care exteriorul vechi se combină cu interiorul modern pot fi întâlnite în Preluca Nouă, Copalnic sau Preluca Veche, fără a fi grupate însă.

Primarul e de părere că o hotărâre de consiliu local pentru aprobarea unei zone în care să se construiască doar în stil tradițional ar putea fi adoptată. Consilierii locali nu ar fi împotrivă, dar sunt încă probleme în zonă cu titlurile de proprietate. „Prin Planul Urbanistic General (PUG) s-ar putea stabili o astfel de zonă. S-ar găsi soluții, se poate, numai să se vrea...”, este de părere Mihalca. (Ioan Buda Țețu)  

Ulițe lăturalnice, pline de case vechi

Nu întotdeauna ce e nou e și bun. Se poate vedea acest lucru în toate localitățile maramureșene, unde construcțiile noi nu sunt bune pentru imaginea unui județ cunoscut în toată lumea pentru construcțiile de lemn. Nu există reguli clare pentru păstrarea arhitecturii tradiționale, autorizațiile de construcție se acordă și pentru locuințe care contrastează vizibil cu casele tradiționale din zonă.

Ana Mojolic, consilier superior pentru patrimoniul imobil la Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului Maramureș spune că este greu de impus anumite reguli de construire. Acest lucru ar putea fi făcut doar prin punerea unor condiții la avizarea Planului Urbanistic General. După ce acesta este aprobat de toate forurile, el devine lege.

„Proiectantul trebuie să vină cu reglementări, principii de construire, valabile în anumite localități. În Groși, de exemplu, unde sunt șurile vechi puse la drum, poți să impui ca pe zona respectivă să fie anumite interdicții. Unde totul e nou, la Tăuții Măgherăuș de exemplu ce să se mai păstreze?”, se întreabă Ana Mojolic.

Consilierul de la Direcția de Cultură spune că sunt ulițe lăturalnice în unele localități din Maramureșul istoric, pline de case vechi, păstrate în stare bună. Aici locuiesc... cei mai amărâți din zonă, cei cu bani cumpărând terenuri în zone centrale. „Ulițele astea îs o minunăție”, spune Ana Mojolic.

Consilierul e de părere că de la primărie ar trebui să se impună anumite reguli minime, care să precizeze regimul de înălțime și materialele folosite. Arhitecta Laura Zaharia a întocmit un studiu pentru casele din zona Budești - Ocna-Șugatag, de care s-a ținut cont în momentul în care la Direcția de Cultură a fost adus PUG-ul localității Ocna-Șugatag. Acesta a fost retrimis la primărie, pentru a fi refăcut în vederea păstrării unor reguli minime pentru conservarea arhitecturii tradiționale. Ana Mojolic spune că și arhitecta Lavinia Ștrebeli a elaborat un set de condiții minime care trebuie respectate în vederea păstrării tradiției în construirea caselor maramureșene. „Noi greșim că nu popularizăm aceste reguli. Restul, depinde de primărie”, spune Ana Mojolic.

Chiar dacă ar fi adoptate aceste reguli, ele ar fi... fentate printr-o metodă des folosită de români. Se obține autorizație de construcție, dar aceasta nu este respectată sau se construiește și abia apoi se ia autorizație. Consilierul precizează că Direcția de Cultură poate să intervină doar în cazul în care construcția este în interiorul spațiului de protecție al unui monument istoric. „Dacă nu-i în zona monumentului istoric, primăria și Inspectoratul de Stat în Construcții pot lua măsuri. Noi putem face sesizare”, spune Mojolic.

Proprietarului clădirii i se poate impune ca, prin finisările făcute, să aducă la specificul zonei construcția, în caz contrar, putându-se ajunge la anularea autorizației. (Ioan Buda Țețu)  

„Avem nevoie de o lege care să protejeze arhitectura tradițională”

Reprezentanții Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș sunt îngrijorați de faptul că toate schimbările din jurul nostru se produc foarte repede.

„Cei care pleacă la muncă în Occident se rup de acest mediu, iar efectul este unul previzibil. Ajung acolo unde nu mai există nicio tradiție, ci doar reguli de altă natură. Le preiau pe acelea, începând de la reguli de a se îmbrăca, de a vorbi, de a construi. O primă lovitură dată culturii vechi maramureșene este a construi în alt stil. Ai schimbat arhitectura locului, ai pierdut totul. Satul maramureșean va arăta, în scurt timp, ca orice altă localitate din Spania sau Italia. De asemenea, cu mici excepții, și îmbrăcămintea tradițională este abandonată în Maramureș, iar încet vor dispărea și obiceiurile vechi, pentru că nu va mai avea cine să le păstreze. Toate aceste lucruri ce țin de tradiție nu vor putea fi aduse la cunoștința publicului, decât de o instituție specializată, ea le va menține vii”, a precizat Ștefan Mariș, directorul Centrului.

Până la ora actuală, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș are zeci de mii de pagini arhivate, ceea ce reprezintă un nucleu extraordinar al arhivei de cercetare. „Ca să nu ne pierdem identitatea, poate ar trebui să se elaboreze o lege, pentru ca, în acele sate unde mai există zone cu o arhitectură tradițională, să nu se permită demolarea caselor tradiționale de lemn. Poate ar trebui sprijiniți financiar cei care doresc să-și construiască o casă în stil tradițional maramureșean. Ar fi bine-venit să fie stabilite de primărie câteva modele de case tradiționale și numai din acele modele să se construiască. Poate că așa ar mai putea fi salvat ceva din satul tradițional maramureșean. Dispariția satului tradițional va duce și la pierderea turiștilor. Sunt mulți oameni din afara țării cu care am discutat și care sunt dezamăgiți de Maramureș. Străinii nu vor mai avea motivația să bată atâta drum până în Maramureș. Vile cu piscină pot să vadă și la ei, nu trebuie să vină până în Maramureș, unde celebrele porți maramureșene și gardurile, cândva acoperite cu draniță, au fost înlocuite cu garduri și porți din inox”, a mai precizat Ștefan Mariș. (Alina Andreica)  

„Este inadmisibil să fie o casă vopsită violet, alături de o casă tradițională”

Prefectul Sorin Rednic a ajuns la Palatul Administrativ din Baia Mare după ce a trăit mulți ani în Sighet. Aici a primit vizita prietenilor săi din țară sau străinătate, dar spune că prefera să îi ducă pe aceștia pe drumuri mai puțin umblate prin sate, nu pe șoseaua națională. „Le-am spus că le arăt un altfel de Maramureș”, explică prefectul.

În opinia prefectului, lucrurile s-au schimbat mult în Maramureș în ce privește arhitectura și „este inadmisibil ca o casă vopsită violet să fie alături de o casă tradițională”. Acest lucru ar duce la diminuarea numărului turiștilor care vin în Maramureș. Aceștia constată că ceea ce văd nu e ceea ce știau despre Maramureș. S-a ajuns astfel ca, după boomul din perioada 2007-2008, lucrătorii din agroturism să constate că numărul turiștilor este din ce în ce mai mic. Un alt lucru care nu are ce căuta în zonă este... stema României. Prefectul spune că stema României trebuie postată în alte locuri, nu pe porțile maramureșene. El a observat porți monumentale, sculptate în lemn, unde tronează stema României, agățată în lanțuri, în centrul porții.

Despre rolul administrației locale. Cadrul legislativ permite luarea unor hotărâri la nivel local pentru salvarea tradiției, conform spuselor reprezentantului guvernului în teritoriu. Regulamentul general de urbanism prevăzut prin lege lasă posibilitatea adoptării unor regulamente locale de urbanism care să țină cont de arhitectura tradițională. La aprobarea regulamentelor locale și a planurilor urbanistice (generale sau locale) pot fi prevăzute zone cu importanță tradițională, coloritul caselor, tipul construcției etc. Aceste acte sunt emise de către fiecare primărie, cu avizele instituțiilor de specialitate. „E treaba și priceperea fiecărui primar și consiliu local să își conserve valorile tradiționale. Nu e nevoie de o legislație națională; ține de fiecare localitate în parte”, pasează prefectul responsabilitatea către autoritățile locale.

Prefectul spune că e greu de lămurit oamenii că trebuie să țină cont și de tradiție, dar trebuie făcută consultarea populației, pentru ca maramureșenii să vadă și părțile bune, nu doar constrângerile unor asemenea măsuri.

Misiunea primarilor este însă cu atât mai grea cu cât prefectul crede că este greu de aprobat adoptarea unor facilități pentru cei ce construiesc în stil tradițional. Prefectul aduce în sprijinul teoriei sale exemple din zona Tulcea, unde în anumite localități cu potențial turistic autoritățile au început să impună linia arhitecturală a construcțiilor și materialele din care vor fi construite. Modelul italian. Un alt exemplu adus este din Italia, unde spune că se pune mare accent pe conservarea patrimoniului cultural. Sorin Rednic povestește că a văzut contoare de gaz sau de curent de ultimă generație montate pe clădiri vechi în așa fel încât păreau puse acolo... de pe vremea împăratului Traian. L-a frapat însă un alt lucru. A văzut o ușă veche, mâncată de carii, la intrarea într-o clădire veche. În spatele ei era montată o altă ușă, de sticlă blindată, iar intrarea se făcea cu cartele magnetice cu senzori. A aflat, de la un oficial al primăriei, că în opinia autorităților, o asemenea ușă, veche de sute de ani, trebuie protejată. „Este inacceptabil să ne batem joc de valorile istoriei. Ușa de sticlă o putem face la loc, exact la fel; cea veche nu...”, a explicat oficialul italian. (Ioan Buda Țețu)

„Trebuie să știm să ne vindem brandul de Maramureș”

Salvarea caselor tradiționale din Maramureș ține, și în opinia președintelui Consiliului Județean (CJ) Maramureș, tot de autoritățile locale. „Consiliul județean poate face doar recomandări generale. Contează ca autoritățile locale ce emit autorizații de construcție să prevadă în Planul Urbanistic General (care are o durată de zece ani) modele arhitecturale care să respecte tradiția fiecărei zone”, spune Zamfir Ciceu.

Președintele CJ Maramureș susține că autoritățile locale trebuie să le explice oamenilor că prin menținerea unor zone unde se respectă tradiția localitatea au numai de câștigat. „Trebuie duse activități de îndrumare și abia apoi de control și sancțiuni. La noi se începe invers”, spune Ciceu.

Modelul grecesc. Zamfir Ciceu spune că a văzut în Grecia un anumit stil de construcții peste tot pe unde a fost, impus prin legislație: locuințele erau de culoare albă, acoperișul fiind roșu. El crede că și noi ar trebui să mergem pe latura tradițională, mai ales că Maramureșul este o zonă cunoscută în lume pentru construcțiile sale din lemn. „Trebuie să știm să ne vindem brandul de Maramureș. Dacă reușim să îi conștientizăm pe oameni că ar trăi mai bine dacă vin turiști, ar fi în beneficiul lor”, zice președintele CJ Maramureș.

Mai mult, în opinia lui, păstrarea construcțiilor vechi sau a metodelor tradiționale de construire (cel puțin în exterior) este o dovadă de respect față de cei care au fost înaintea noastră, față de modul lor de a gândi, de a construi. În ce privește respectarea unor reguli bine stabilite în construcții, aceasta ar fi o dovadă de civilizație, de care ar trebui să dăm dovadă și noi, românii, în general. (Ioan Buda Țețu)  

Opoziție la campania “Salvați Maramureșul istoric!”

După ce maramureșenii s-au întors din țări străine cu buzunarele doldora de bani, primul (și, de altfel, singurul) gând a fost să-și ridice căsoaie din bolțari de beton, înconjurate de garduri din fier forjat; așa cum au văzut pe la casele domnarilor de la periferiile orașelor occidentale.

Apoi, după ce s-au terminat banii (și în plus s-au stricat lucrurile în Occident), și-au dat seama că nu pot întreține hardughiile, așa că s-au mutat la șură, într-o cămăruță. Acum tânjesc după vechile case de lemn, ușor de încălzit și de întreținut. Dar le-au stricat sau le-au vândut pe bani puțini. Cei care le-au cumpărat le-au transformat în pensiuni și câștigă bani frumoși din cazarea turiștilor. Într-o viloancă nu vrea nimeni să se cazeze. Cine vine în Maramureș vrea să guste din mărul parfumat al tradițiilor locale.

După ce am declanșat campania “Salvați Maramureșul istoric!”, pentru conservarea gospodăriilor tradiționale, mai multe voci și-au exprimat dezacordul, replicându-ne că maramureșenii nu trebuie să fie condamnați să trăiască în condiții de Ev Mediu.

Însă noi nu pentru asta milităm. Nu cerem nimănui să transforme Maramureșul într-un muzeu în aer liber și nici să locuiască în case cu lut pe jos și toaletă în fundul ogrăzii. Secolul XXI trebuie să pătrundă în toate casele maramureșenilor (electricitate, aducțiune de apă, conexiune internet etc.). Cerem, în schimb, să se legifereze, la fel ca în țările occidentale, conservarea unor elemente ce țin de arhitectura exterioară specifică zonei.

Din fericire, nu întâmpinăm o opoziție totală. Atât autoritățile, cât și o mare parte dintre localnici au realizat că s-au făcut derapaje grave în ultimii 20 de ani și acum încearcă să îndrepte lucrurile. Atitudinea e alta. Și asta e tot ce contează. (Dorin Ștef)  

Soluția austriacă

Pentru salvarea caselor tradiționale din Maramureș ar trebui urmată calea austriecilor. Așa crede Ștefan Mariș, directorul Centrului Creației Populare Maramureș.

„Trebuie să urmăm exemplul Austriei. Este legislație națională în domeniu, lege organiză, emisă de Parlament. În zonele cu arhitectură tradițională se construiește numai într-un anumit mod”, spune Mariș.

El afirmă că, prin lege, sunt prevăzute stimulente financiare pentru deținătorul clădirii vechi sau dacă cineva construiește un imobil nou, sub forma scutirii de impozit sau chiar prin acordarea unor anumite stimulente de către autoritățile locale. Mai mult, primăriile au câteva variante de proiecte de case, pe care le propun celor care doresc să construiască. „Trebuie să își aleagă din acel set, nu poate construi altceva”, precizează Mariș.

Directorul Centrului Creației Populare spune că românul ar trebui să fie susținut de legislație, altfel e greu să îi impui ceva. Dar acea lege ar trebui să aibă și sancțiuni aspre: „Prea multe legi sunt în România care nu prevăd sancțiuni. Iar acele sancțiuni ar trebui să fie extrem de mari, dacă vrem să mai salvăm ceva”, concluzionează Ștefan Mariș.

Mariș spune că, în cazul în care se va trece la fapte, instituția pe care o conduce poate pune la dispoziție documentația necesară asupra caselor tradiționale și asupra zonelor din județ care încă mai păstrează ceva din Maramureșul de altădată. (Ioan Buda Țețu)  

„E necesară o lege pentru protecția satelor românești”

Problema caselor vechi din satele maramureșene a fost pusă pe tapet de mai multe ori și de către directorul Direcției de Cultură Maramureș, Ioan Marchiș. El zice că a făcut mai multe sesizări către Ministerul Culturii și a avut chiar o discuție pe această temă cu un grup de senatori, venit în vizită în Maramureș.

„În 2005, cam 15-20 de senatori au făcut un turneu prin țară, la monumentele istorice. Am vorbit atunci despre necesitatea unei legi pentru protecția caselor vechi, chiar dacă nu-s monumente istorice. Trebuie să se salveze ce se mai poate salva din satele românești”, spune Ioan Marchiș.

Acesta afirmă că în țările occidentale legislația este extrem de dură în acest domeniu. A fost martor, în Campagneone di Roma, o localitate aflată la vreo 90 kilometri de capitala Italiei, la scoaterea cercevelelor de la un geam al unei clădiri istorice. Proprietarul clădirii schimbase cercevelele originale fără a avea dreptul. Au venit apoi pompierii, care au scos ramele noi, și proprietarul a fost obligat să le monteze pe cele originale.

Modelul francez. Nici în Franța nu sunt iertați cei care încalcă legislația ce protejează patrimoniul istoric. De la un sculptor francez a aflat că, în cazul ridicării unei construcții, la fața locului vine un inspector de la primărie, care verifică actele. Dacă acestea nu corespund, se face un proces-verbal, apoi primăria trimite buldozerele și echipele de gunoieri. Clădirea este dărâmată, gunoiul este evacuat, zona este ecologizată și apoi factura este trimisă celui care a construit clădirea ilegal. Mai mult, el primește și o amendă consistentă. Ioan Marchiș spune că ar trebui să fie impuse de către consiliul județean câteva module de arhitectură, unde să fie specificate și materialele care să fie folosite. Numai că totul pornește de la autorizația de construcție, eliberată de primărie. Dacă aceasta nu ține cont de tradiția locală, nimeni nu mai are ce face. „Trebuie făcute sacrificii, pentru viitorul comunității. Primăria ar putea acorda chiar și niște facilități celor care păstrează casele vechi sau construiesc unele noi, folosind tradiția locală, materiale locale. Ar putea fi scutiți de impozite pe o perioadă de timp, li s-ar putea da materiale de construcții, de exemplu lemn din pădurea comunală”, este de părere directorul Direcției de Cultură.

În ce privește instituția pe care o conduce, spune că aceasta are rol de propagandă în salvarea satelor tradiționale, dar totul depinde de primării. „Primarul e «președinte de stat» în acea localitate. Dacă le spunem noi să respecte tradiția, ce? Omul merge cu proiectul la primar. Nu se cere avizul Direcției de Cultură nici măcar pentru clădirile din zona monumentelor istorice. Așa se ajunge să fie morminte de beton lângă biserică de lemn”, zice Marchiș.

El este pesimist în ce privește salvarea satelor tradiționale. Acest lucru nu va putea fi făcut, în opinia sculptorului, decât atunci când va exista o legislație adecvată și aceasta va fi aplicată corespunzător. Acest lucru este greu de pus în practică însă în contextul în care nimeni nu riscă să piardă niște voturi în urma demolării construcțiilor ilegale. (Ioan Buda Țețu)

13 arhitecți luptă pentru salvarea arhitecturii tradiționale maramureșene

Un proiect pentru salvarea arhitecturii tradiționale maramureșene a fost inițiat, în 2008, de către arhitecta Laura Zaharia. „Știam că trebuie făcut ceva, dar nu prea știam ce”, spune arhitecta băimăreană, purtătoare de cuvânt a Ordinului Arhitecților din România, filiala Nord Vest.

A adresat invitația participării la acest proiect colegilor săi, 13 dintre aceștia au răspuns, și, în urma studiului efectuat în zona Budești – Sârbi, au rezultat o „cărticică” cu concluzii și un catalog cu câteva modele de case tradiționale ce se integrează în peisajul arhitectonic al zonei. „Aceste modele răspund la trăsăturile principale ale construcțiilor din Maramureș. Unele sunt foarte moderne, altele sunt mai tradiționaliste. În catalog sunt și câteva modele de intervenții pe lângă casele tradiționale, cum ar fi terasele sau mansardele”, precizează Laura Zaharia.

Un set de reguli arhitecturale. Arhitecții au elaborat și un set de reguli arhitecturale, care au fost cuprinse în Planul Urbanistic General al comunei Budești. Se recomanda organizarea de concursuri de idee pentru proiectarea construcțiilor de interes public, folosirea acoperișurilor tradiționale, în două sau patru ape, cu pante repezi, folosirea cu generozitate a materialului lemnos, folosirea tehnicilor tradiționale de lucru în lemn. De asemenea, arhitecții recomandau folosirea îmbinărilor în „coadă de rândunică”, perpetuarea ideii prispei ca element de tranziție între interior și exterior.

Între aceste reguli sunt și câteva care fac referire la materialele de finisaj. Pentru elevație (atât la construcții, cât și la împrejmuiri) se recomanda placaj sau zidării de piatră și tencuieli cu praf de piatră. Pentru pereți, arhitecții recomandau tencuieli simple sau speciale sau construirea lor din lemn. Tâmplăria era logic să fie din lemn, iar balustrada și gardurile să fie din împletituri de nuiele, lemn sau metal vopsit cu vopsitorii mate.

Materialele indicate pentru acoperișuri erau lemnul (șiță, șindrilă), țigla ceramică sau cea de beton. „Culorile acoperișurilor vor fi închise și sobre, urmărind asemănarea cu acoperișurile tradiționale din lemn”, se arată în regulile emise de arhitecți.

Un set de interdicții. Dincolo de recomandări, a fost întocmit și un set de interdicții. Nu puteau fi realizate în extravilan și în zonele cu caracter rural din intravilan construcții cu regim de înălțime mare. Clădiri care să aibă mai mult de demisol, parter și mansardă puteau fi doar cele de interes public. Arhitecții interziceau folosirea materialelor strălucitoare (inox, aluminiu, tablă zincată), a învelitorilor din azbociment și a oricărui material lucios sau strălucitor. Interzisă era și folosirea culorilor intense pe suprafețe mari ale fațadelor (maxim 20%), dar și a finisajelor din lemn (sau a pereților din structură din lemn în proporție mai mică de 30% din suprafața fațadelor). Arhitecții precizau și distanțele față de construcțiile vecine sau înălțimea gardurilor, care trebuiau să urmeze și ele linia arhitecturală tradițională.

Regulile au fost trimise Primăriei Budești și... au fost uitate. Laura Zaharia și ceilalți arhitecți au constatat că se construiește acum după alte reguli și cu alte materiale decât cele recomandate. „Nu știu unde s-a pierdut bunul-simț în exprimare. Materialele astea noi îi bulversează și își pierd finețea”, spune arhitecta despre maramureșeni și casele lor de acum. Dezinteres din partea administrațiilor locale. Laura Zaharia spune că arhitecții maramureșeni au realizat și un afiș cu reguli ce urmăreau salvarea arhitecturii tradiționale, care a fost trimis tuturor primăriilor din județ. Localnicii erau îndemnați să nu strice casele vechi și să păstreze stilul tradițional la construcțiile noi.

Un singur primar s-a arătat interesat de inițiativa arhitecților, Vasile Mârza, de la Rozavlea. Conform spuselor arhitectei, la polul opus sunt localnicii din Budești, care, deși beneficiau de proiecte gratuite dacă făceau construcții tradiționale, au ignorat propunerile arhitecților. Proiecte de case tradiționale au solicitat însă maramureșeni din alte zone ale județului.

Laura Zaharia spune că a fost dezamăgită de felul cum au răspuns autoritățile locale și a renunțat să tragă de mânecă primarii. Aceștia ignoră, pur și simplu, încadrarea clădirilor în Planul Urbanistic General sau Regulamentul de Urbanism. „Spun că la primărie nu au oameni care să citească lucrurile astea, să le verifice”, zice purtătoarea de cuvânt a organizației arhitecților din N-V României.

O soluție ar fi implicarea mai puternică a Inspectoratului de Stat în Construcții, a Ordinului Arhitecților sau a altor ONG-uri, care să sesizeze primarii și corpul de control al acestora să își facă datoria și să dea amenzi usturătoare. Arhitecta spune că este necesar și un efort mai mare din partea consiliilor locale, care să definească zona în care se va construi doar în stil tradițional. „Atâția amar de ani oamenii au făcut ce-au vrut și nu i-a băgat nimeni în seamă. Trebuie reconstruit spiritul satului tradițional”, spune Laura Zaharia. (Ioan Buda Țețu)  

"Se mai poate salva ceva, dar foarte puțin”

Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Teodor Ardelean, are îndoieli în ce privește salvarea arhitecturii tradiționale din Maramureș. El spune că discuțiile pe această temă se poartă în ceasul al 24-lea, dar recunoaște că încă nu e totuși prea târziu.

"Se mai poate salva ceva, dar foarte puțin. Problema e foarte importantă și ține de registrul material de identitate națională (superstiții, mentalități, casa, gospodăria, organizarea administrativă etc.). Din păcate, toate strâmbătățile de până acum nu mai pot fi îndreptate", crede Teodor Ardelean.

El spune că se poate acționa pe două căi, una la nivel național și una specifică fiecărei zone. Este necesară întocmirea unei legislații naționale, care să recomande modalitățile de salvare a tradiției și a unei legislații locale, în care să fie specificate facilitățile ce pot fi acordate celor care respectă tradiția și constrângerile aplicate celor care încalcă legislația. În opinia lui Teodor Ardelean, consiliul județean ar trebui să adopte un program de salvare a caselor tradiționale, acolo unde au mai rămas. Ar mai fi astfel de case în Poienile Izei, Strâmtura, Glod, Slătioara, dar și în alte zone din județ.

Soluția norvegiană. Directorul bibliotecii județene dă ca exemplu de mentalitate pozitivă în acest domeniu cea a norvegienilor. Aici tradiția este pusă la loc de cinste, după cum a constatat în Stavanger. Orașul norvegian a fost, în 2008, capitala culturală a Europei, alături de Liverpool. Stavanger este cel de-al patrulea oraș al țării, după populație (110.000 de locuitori).

Este unul dintre cele mai importante porturi din Europa și are cel mai mare grad de imigrare din Norvegia. Orașul este înfloritor din punct de vedere economic, devenind unul cosmopolit și internațional. Orașul vechi, unde casele respectă arhitectura tradițională, a devenit inima orașului. Casele din lemn colorat și străzile pavate sunt locul ideal pentru cumpărături, viață de noapte, divertisment.

Teodor Ardelean spune că e greu ca în Maramureș să se înființeze rezervații etnografice, deși turiștii ar dori să vadă, in situ, tradițiile maramureșene. „N-avem ce rezerva. Asta se putea face în '65”, crede Ardelean. (Ioan Buda Țețu)  

„Prea ușor, maramureșenii au depus armele...”

Președintele Uniunii Artiștilor Plastici (UAP), filiala Baia Mare, Laura Ghinea, a analizat, în perioada 2002 - 2006, felul în care Maramureșul este afectat de evoluția României după 1990. Concluzia este una tristă: „În cei 50 de ani de comunism, nu s-au făcut atâtea transformări ca în 15 ani de după Revoluție”.

Laura Ghinea spune că toată lumea vorbea că Maramureșul este foarte frumos, ori ea voia să aibă un punct de vedere realist asupra situației. Așa că, însoțită de un grup de studenți, a făcut vizite în satele maramureșene. Intrigată de cele văzute, a extins studiul timp de patru ani, analizând arhitectura, relațiile familiale, vestimentația, riturile de trecere (botez, căsătorie, înmormântare) etc. „Au fost patru ani de studiu, cu fotografii, filmări, discuții cu oamenii, chiar mi-a făcut plăcere”, spune Ghinea.

Concluziile, adunate în lucrarea de doctorat intitulată „Noile modele - Maramureșul între ficțiune și realitate”, au fost departe de imaginea idilică despre Maramureș. A constatat că ceea ce nu reușiseră comuniștii, o nivelare culturală, se petrece acum. Femeile plecau de pe câmp să se uite la telenovele, sătenii se uitau la Etno și Taraf TV pentru a învăța ce este folclorul, construcțiile sfidau bunul-gust al maramureșenilor de altădată. Foarte puțini copii era îmbrăcați în costume populare, multe dintre ele fiind confecționate din materiale kitschi-oase. „E un alt fel de culturalizare în masă, uniformizarea culturilor e mai pronunțată acum”, spune președinta UAP Baia Mare.

De vină este, în opinia Laurei Ghinea, atât mentalitatea actuală a maramureșenilor (care pun banul pe prim-plan), dar și mass-media (care promovează false valori).

Valea Cosăului, ultima rezervație. În ce privește casele, Laura Ghinea spune că acestea sunt un amestec dintre stilul personal și... betoane. „Asta e ce am văzut în 2002 - 2006, acum e și mai horror”, precizează însă președinta UAP Baia Mare. Ea a ținut să adauge că o zonă care a mai păstrat ceva din autenticitatea satelor maramureșene este Valea Cosăului. Explicația nu e legată însă de mentalitate, ci de... dezvoltarea economică, zona fiind mai săracă în comparație cu alte zone din Maramureș.

Salvarea Maramureșului istoric ar putea fi făcută, după cum crede Ghinea, doar printr-un efort conjugat al celor care au legătură cu fenomenul: (arhitecți, presa, Consiliul Județean, Prefectura, cei de la Cultură etc.) „Trebuie să reacționăm. Nu neapărat instituțiile, ci oamenii care au același interes. Să salvăm ce se poate, nu să refacem, că ar fi mai greu apoi”, trage un semnal de alarmă președinta UAP Baia Mare. (Ioan Buda Țețu)  

Casele tradiționale din Maramureș s-au vândut pe bani de nimic

Proprietarii de pensiuni din Maramureșul istoric mărturisesc că, în ultimii ani, din ce în ce mai mulți turiști doresc să-și petreacă vacanțele în căsuțe țărănești. Din această categorie a turiștilor, care doresc să retrăiască viața de altădată a țăranului maramureșean, fac parte foarte mulți turiști străini, dar încet-încet și turiștii români au început să-și exprime aceeași opțiune.

Botiza. „Sunt foarte mulți turiști, mulți dintre ei români, care ne sună și își exprimă dorința de a-și petrece sărbătorile de iarnă în căsuțe țărănești. Dacă nu, măcar în pensiuni cu interioare țărănești, amenajate ca pe vremuri.

Din păcate, foarte mulți maramureșeni și-au vândut casele țărănești. TIR-uri întregi cu lemnele din aceste case țărănești au plecat de aici spre Franța, unde s-au făcut adevărate bijuterii turistice pe granița cu Elveția. Acum s-a revenit la tradiția acestor căsuțe țărănești, iar cei care le-au vândut cumpără acum astfel de căsuțe, ca să-și repare oarecum greșeala”, a mărturisit Victoria Berbecar din Botiza.

Abia după ce foarte multe căsuțe maramureșene din bătrâni au trecut granița și s-au transformat, pe pământ străin, în pensiuni cochete, cu mare trecere la turiști, maramureșenii și-au dat seama că au făcut o mare greșeală renunțând la o parte a identității lor. Vândute pe bani de nimic, casele țărănești din Maramureș au luat drumul străinătății.

Faima acestor case țărănești maramureșene s-a dus repede în lume. Turismul rural este o obișnuință în țări ca Austria, Franța sau Marea Britanie. Turiștii străini nu au stat mult pe gânduri și au preferat să vină de această dată în Țara Maramureșului, locul unde aceste case s-au ridicat, unele chiar acum mai bine de 100 de ani. Închirierea caselor vechi, tradiționale, dar recondiționate și reamenajate este în alte țări ceva obișnuit, în timp ce la noi acest fenomen ar putea prinde amploare dacă am ști să nu mai risipim ceea ce ne-au lăsat bunicii.

Poienile Izei. „În Poienile Izei, abia dacă mai sunt două căsuțe tradiționale, restul toate s-au vândut. În urmă cu vreo șase ani, au venit în zonă italieni, dar și francezi și au strâns toate casele și grajdurile vechi. Chiar dacă era câte-o scândură ruptă, fiecare bucățică au luat-o și au încărcat-o. Lumea le-a vândut pe bani de nimic. S-au vândut case vechi țărănești de stejar și cu 100 euro. Fenomenul acesta nu s-a întâmplat numai la noi, dar și în Bârsana și în alte localități din Maramureș. Oamenii au vândut aceste căsuțe vechi din lemn pentru că nu le mai foloseau, iar lemnul nu era bun nici pentru foc. Puținele căsuțe de lemn care mai sunt în Poienile Izei nu mai sunt de vânzare, lumea s-a trezit că sunt o valoare, dar poate e prea târziu. Noi am reușit să cumpărăm o astfel de casă, am recondiționat-o și sper cât de curând să o deschidem pentru turiști. Încă nu este finalizată și avem extrem de multe cereri pentru ea. Cineva din Londra, dar și din Serbia ne-a propus să ne dea bani în avans pe sejurul care doresc să-l petreacă în Maramureș, ca să reușim noi să terminăm căsuța și să poată ei să-și petreacă sărbătorile de Paști, dar și vacanțele de vară în ea. Pentru că am văzut atâta interes pentru această casă țărănească, o să facem tot posibilul să o terminăm cât mai repede”, a mărturisit Domnița Ilieș din Poienile Izei. (Alina Andreica)  

Construcțiile din lemn sunt rezistente, ieftine și sănătoase

Întoarsă în țară după ce a muncit câțiva ani în Franța, familia Vlad are acum o firmă în Sighetu Marmației. Produsele firmei (butoaie de lemn, de mari dimensiuni) se vând pe mai multe continente. Îndrăgostiți de lemn, soții Vlad au decis să își construiască atât birourile firmei, cât și casa tot din lemn.

Nu e de mirare, amândoi declarându-se îndrăgostiți de lemn. Au ales pentru casă locul unde fusese amplasată casa părintească a lui Iulian Vlad. „Casa se contopește perfect cu natura. Este aproape de Iza, în stânga este o colină, în dreapta alta. Cum să duci betoane acolo?”, zice soția sa, Livia.

Lemnul ales pentru construcția casei este de esență exotică. Livia Vlad spune că putea fi folosit foarte bine și lemnul de salcâm, dar acesta trebuia uscat bine și tratat, iar ei se grăbeau. Toți cei care urmăreau construcția credeau că soții Vlad își fac pensiune. „Mă întrebau cât costă o cameră. Apoi, s-au mirat când au văzut că nu avem etaj la casă...”, povestește Livia Vlad. Au ales ca proiect o casă contemporană, dotată cu tot ce este necesar unei familii moderne.

Casele de lemn emană energie pozitivă. Soții Vlad locuiesc de patru ani în casă și se declară foarte mulțumiți de climat. „Eu cred că emană energie pozitivă. Eu lucrez foarte mult, de luni până vineri. De vineri seara nu mai ies din casă. Îmi dă o stare de bine, nu-ți mai vine să ieși din casă", spune sigheteanca.

Impresia că lemnul emană energie pozitivă le-a fost întărită în timpul unei vizite făcute de niște prieteni din Italia. Ei aveau un copil de nouă luni, despre care mama sa spunea că plânge tot timpul. Așa că au tot amânat venirea în Maramureș, până copilul mai crește. La insistențele maramureșenilor, au ajuns în Sighet. Mare le-a fost mirarea când copilul, de cum a intrat în casă, și-a schimbat comportamentul. Livia Vlad spune că tot timpul copilul a râs și a dormit. Livia Vlad spune că sunt niște mituri legate de casele de lemn, despre care s-a convins că nu sunt adevărate. Astfel, lemnul lăsat să se așeze nu scârțâie. Apoi, o casă din lemn este rezistentă, contrar mentalității colective. Este mai ieftină în etapa de construcție (probabil mai scumpă la finisaje, crede Livia Vlad), nu se consumă atâta energie pentru încălzire, este mai sănătoasă, izolarea fonică este foarte bună. Mai mult, construirea caselor de lemn ar mai atenua ceva din degradarea imaginii Maramureșului. (Ioan Buda Țețu)  

„S-a construit mult și haotic la drumul principal”

În Vadu Izei este o stradă numită „Ulița bătrână”. Aici era biserica ce a fost vândută și dusă în Berbești, prin 1883, pe aici se făcea trecerea către Oncești. Era altădată ulița principală a localității. Se mai pot vedea aici case vechi, din lemn, dar și ulița asta, ca și altele din Maramureș, a… întinerit. Și nu tocmai frumos…

Ioan Borlean a cumpărat câteva case vechi, pe care le-a adunat într-o curte, și primește în ele turiști. Cunoaște mentalitatea maramureșenilor, dar și a celor care vin din alte părți ale țării. „Cine trăiește în case din astea nu are respectul celorlalți. Casa de lemn este prea modestă pentru pretențiile actuale”, explică Borlean de ce renunță maramureșenii la casele tradiționale. Pe de altă parte, spune că este posibilă schimbarea lor și adaptarea la cerințele arhitecturale și de confort actuale. Dovezi sunt încă din perioada comunistă. Prin anii '60 - '70, comuniștii au încercat transformarea casei tradiționale maramureșene într-o cutie, la fel cum au făcut cu blocurile din orașe. Atunci, a apărut inventivitatea maramureșeanului, care a adăugat ceva care să diferențieze casa lui de a vecinului. A apărut balustrada exterioară, care dădea personalitate casei și localității totodată. Ioan Borlean spune că Valea Marei și a Tisei au căpătat identitate proprie prin bolțile și ornamentațiile caselor.

Apoi, prin anii '80, tradiția maramureșeană a primit încă o lovitură: au apărut casele de beton. Comuniștii transformau pădurea în mobilă și bolțarii luau locul lemnului. „S-au făcut case de bolțari la drumul mare mai ales. Bolțarii din BCA erau mai ieftini. Acum în sate e un amestec. Am luat ce e mai rău din Occident, suferim de lipsă de cultură tradițională”, zice Gheorghe Filimon, consilier al primarului din Vadu Izei.

El mai adaugă un element ce a dus la distrugerea tradiției: industrializarea. Maramureșenii și-au făcut case și porți din… ce au furat de la locul de muncă. Fenomenul era amplificat de megalomania săteanului, care se simte și acum în toate localitățile.

Grupul pentru Acțiune Locală. Cei doi cred că de vină pentru distrugerea arhitecturii tradiționale e „toată lumea, inclusiv presa, că nu a sesizat”. Ei mai spun că nu au fost făcuți, până acum, pași concreți pentru a salva ce mai poate fi salvat. „În fiecare an s-au făcut tot felul de asociații și para-asociații, grupuri pentru salvarea caselor vechi...”, spun ei, rezultatele acestora fiind nule. Speră să aibă mai mari reușite Grupul pentru Acțiune Locală, constituit prin asocierea a 12 comune, de la Săpânța până la Bârsana, localitățile de pe Valea Marei, a Cosăului și orașul Cavnic.

Rolul grupului este să gestioneze, la nivel local, dezvoltarea regiunii. Spun că este în curs de realizare un proiect al Centrului Civic din Vadu Izei, realizat în stil tradițional. Schimbarea feței centrului localității va duce și la schimbarea imaginii altor zone. Se văd deja semne de schimbare a mentalității localnicilor. Lumea a ieșit, a văzut că în Occident valorile sunt păstrate. Mulți maramureșeni își dărâmă acum etajul de la casă. Bineînțeles că nu parveniții care și-au făcut case cu 3-4 etaj...”, spune Borlean. Filimon adaugă că un rol important îl are consiliul local: „Să le dea voie nici la gard să lucreze fără autorizație”.

E nevoie de un ghid de bune practici. Ei spun că salvarea satelor maramureșene ar putea fi făcută și prin instituirea unor zone de protecție sau acordarea unor premii, inclusiv acordarea de sprijin tinerilor căsătoriți pentru a-și face o casă tradițională.

Schimbarea imaginii caselor s-a accentuat în ultimii 20 de ani, crede Borlean, și din cauza lipsei proiectelor în domeniu. În fruntea instituțiilor au fost puși oameni politici, nu cei cu competențe în materie.

Legea apărută în 2006, care reglementează construirea caselor, este considerată de Borlean drept una "sinucigașă". Dacă vrei să respecți legea, ești obligat să păstrezi între casele de lemn o distanță de 20 de metri.

Mai adaugă că la ora actuală nu există încă un ghid de bune practici și soluții pentru ca o construcție să fie realizată în stil tradițional. Nu se știe ce stil e tradițional în Maramureș, cel al pensiunilor agroturistice fiind unul caracteristic ultimilor 30 de ani.

Turiștii sunt nemulțumiți de aspectul județului, mai ales pentru că s-a construit mult și haotic la drumul principal. „Am dat de oameni care ne înjură din cauza modificărilor care au loc. Ei vin în Maramureș, gândindu-se la una și găsesc alta… S-a stricat imaginea Maramureșului, dar s-a stricat și spiritul uman. A dispărut spiritul de dreptate, de adevăr, nu mai judecăm bătrânește”, trage o concluzie dureroasă Ioan Borlean. (Ioan Buda Țețu)  

„Maramureșul trebuie să fie inclus în patrimoniul UNESCO”

Fostul director al Muzeului Maramureșului, Mihai Dăncuș, este unul dintre cei care cunosc foarte bine tradițiile maramureșene. Nu e de mirare că nu este de acord cu stilul (sau, mai degrabă, lipsa de stil!) în care se construiește acum.

Spune că, prin anii '60 - '70, cam 70% din fondul de construcții (case, careturi, porți) respectau tradiția. Apoi, lucrurile s-au schimbat. După colectivizare, maramureșenii au pierdut simțul proprietății, au început să meargă la lucru în țară, pe șantiere sau în agricultură, trimiteau bani acasă și construiau. Însă, începeau să renunțe la stilul tradițional.

Dăncuș spune că s-au efectuat cercetări de anvergură în perioada '71 - '72, fiind identificate în Maramureș peste 700 de case din lemn datate cert sau databile din secolele XVII-XIX. Pe de altă parte, de atunci face demersuri pentru punerea unor părți din satele maramureșene sub protecție. Dă ca exemplu satul Mănăstirea, aparținător de comuna Giulești, sau o uliță din Săpânța, din apropierea Cimitirului Vesel.

Una dintre casele identificate datează din 1596, iar o moară este din 1571, ambele fiind achiziționate pentru Muzeul Satului Maramureșean. Astfel, a fost combătută ideea că lemnul este un material de scurtă durată. Mihai Dăncuș spune că, dacă lemnul este protejat cum trebuie, durata de existență a casei este foarte lungă. „Meșterii țărani de acum nu au «citit», cum zic ei, toate tainele lucrului cu lemnul ale meșterilor de altădată”, explică fostul director al muzeului.

Arta lemnului. Construcția unei case de lemn era o adevărată artă. Trebuia să se țină cont de perioada în care era tăiat lemnul în pădure, zona în care crescuse copacul, uscarea naturală a lemnului și tehnicile de îmbinare. Lemnul de stejar, de exemplu, avea nevoie de opt ani pentru o uscare completă. Bârnele de lemn erau îmbinate, lăsându-se goluri între ele, pentru a se putea uni după uscare. În aceste goluri, pe partea exterioară, se introduceau mușchi și un liant din argilă și balegă de cal.

Fără a fi nostalgic după perioada comunistă, Mihai Dăncuș spune că legea sistematizării avea stipulată studierea arhitecturii tradiționale și a specificului local. „Arhitectura tradițională trebuia preluată în arhitectura modernă, prin care să se propună prototipuri de case adecvate perioadei moderne, dar să se păstreze elemente de identitate locală”, explică Dăncuș. În realitate, lucrurile nu stăteau chiar așa. Deși fusese înființat un institut de proiectări în Baia Mare (cu 80 de arhitecți), care elabora proiecte pe baza fotografiilor aduse din județ, primarii vindeau proiectele celor care doreau să își ridice case și nu urmăreau modul în care se construia.

Fenomenul s-a accentuat după 1989, rapiditatea cu care s-a schimbat totul surprinzându-l pe Dăncuș. „E o durere teribilă. Zi de zi se accentuează fenomenul. Vin străinii, au aflat de Maramureș din albume fotografice, filme documentare sau activități ale noastre și se confruntă cu altceva, nu cu ce se așteptau”, este dezamăgit Mihai Dăncuș.

În toamna anului 2012, Mihai Dăncuș a fost invitat la o conferință națională patronată de UNESCO, organizată la Muzeul Golești. Spune că aici au participat patru oficiali UNESCO din străinătate și a propus ca Maramureșul să fie inclus în totalitate (construcții și cultura spirituală) în patrimoniul mondial. Nu este însă vorba de un demers oficial. Acesta ar trebui făcut, spune Dăncuș, de către oficialitățile județene și Ministerul Culturii, prin direcțiile de specialitate. „Ar aduce un plus de conservare acestor valori, pentru că se beneficiază de fonduri mondiale”, precizează fostul director de muzeu.

Case conservate in situ. Specialistul în tradițiile Maramureșului spune că până atunci ar trebui făcută o inventariere sincronică a caselor tradiționale care există în județ. Apoi, ar trebui adoptată o legislație la nivel național pentru protejarea arhitecturii tradiționale. Mihai Dăncuș spune că mai există case disparate, nu s-au păstrat zone compacte în care să fie salvată arhitectura tradițională. Dă ca exemplu subzona Cosău - Mara (Budești, Sârbi, Călinești), Mara (câteva case), Ieud, Bogdan Vodă sau casele din Borșa, de pe vârfurile dealurilor. Acestea ar trebui conservate in situ, spune Dăncuș, dând ca exemplu casa Lazăr, din Giulești.

Un lucru îl bucură însă pe Dăncuș. Entuziasmul pe care îl arată străinii când văd casele vechi a schimbat atitudinea unor maramureșeni (din păcate, prea puțini) care își construiesc case. (Ioan Buda Țețu)  

„Dacă ne-am dori salvarea caselor de lemn, s-ar găsi soluții!”

Pe raza municipiului Sighet există și o parte din casele din Valea Stejarului, cele din Valea Hotarului sau Iapa, unele dintre ele fiind construcții din lemn. Așa că o discuție cu Horia Scubli, viceprimarul orașului, despre salvarea arhitecturii tradiționale nu are cum să îl lase indiferent.

„Un prieten din București mi-a spus că e rușine ca 95% din pensiunile din Maramureș să fie cu termopane și rigips”, declară viceprimarul. Horia Scubli crede că, pe de o parte, construcția caselor din beton în Maramureș poate fi explicată prin dorința omului de a fi modern, „oarecum justificată, pe care nu poți s-o refuzi prin hotărâri de consiliu local”. Pe de altă parte însă, știe că în Europa este foarte pronunțată tendința de întoarcere la tradiții, care se face cu construcții mari, dotate la standarde moderne.

„Noi avem case vechi, tradiționale, multe, în Iapa, unde nu a fost drum de acces ca lumea. Prin alte zone astfel de case sunt pe vârfurile dealurilor”, precizează viceprimarul Sighetului. El spune că salvarea arhitecturii vechi ar putea fi făcută nu prin constrângeri, ci prin stimulente financiare, numai că acest lucru e greu de făcut când economia nu merge. „Am putea da Sighetul un exemplu; Consiliul local ar putea adopta renunțarea la unele taxe și impozite. Dacă noi ne-am dori-o cu drag, ar fi mai multe soluții”, crede Horia Scubli.

Printre soluțiile propuse de viceprimarul municipiului Sighet se numără declararea de situri în localități, zone în care cei care doresc să construiască în stil tradițional să o poată face. Eventual, chiar cu unele subvenții, constând în materiale de construcții tradiționale (lemn, piatră) sau consultanță. De asemenea, ar putea fi făcută o diferențiere a impozitului pe locuință pentru cei care construiesc tradițional și pentru cei care doresc alt stil de locuințe. Horia Scubli amintește de un paradox existent în localitățile maramureșene: „Cei care au trăit în casă de lemn tot timpul au dorit să aibă și o casă de zidărie. Noi, cei care am trăit între betoane, ne dorim casă de lemn”. (Ioan Buda Țețu)  

„Legislația actuală nu ajută protejarea patrimoniului”

Din poziția pe care o are, Vasile Șpan, arhitectul-șef al județului, are o imagine de ansamblu despre degradarea arhitecturii tradiționale a Maramureșului. El spune că lucrurile sunt foarte clare, trebuie salvate clădirile vechi. „Ce se construiește nou, din lemn, este o poveste. E tradițional cât îi”, spune arhitectul-șef.

Casele noi, chiar și în cazul în care sunt construite din materiale tradiționale, nu respectă linia arhitecturală specifică zonei. Asta deși există proiecte întocmite de arhitecții maramureșeni, ce se pot lua gratis din unele primării, și un studiu privind arhitectura tradițională maramureșeană întocmit în 2008 de către o echipă condusă de Adriana Matei, decanul Facultății de Arhitectură din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca. Vasile Șpan afirmă că atunci s-a făcut o analiză criterială a valorilor tradiționale sau recente din zonele etnografice ale județului. Salvarea valorilor arhitecturale semnalate de cercetători se poate face prin includerea anumitor reguli în zone din planurile urbanistice generale ale localităților. „E foarte greu să pui în valoare o gospodărie tradițională, izolată, dacă ea este înconjurată de construcții moderne. Trebuie făcută studiere pe localități, pe capete de uliță,” spune Victor Șpan.

Arhitectul-șef este de părere că nici legislația nu ajută protejarea patrimoniului, în condițiile în care autoritățile locale trebuie să aprobe scutirea de impozite. „În sărăcia care este, nimeni nu face treaba asta. Autoritățile locale au probleme mari. La capitolul indicatori bugetari sunt trecute și veniturile proprii. O acțiune de salvare a arhitecturii tradiționale nu va avea succes fără stimulente”, zice Șpan.

Mai mult, nici sancționarea celor care nu respectă prevederile planurilor urbanistice nu este ușor de făcut. „Primarii ar vrea ca noi să fim un fel de «bau-bau» în județ. Lor le mai trebuie voturi și peste patru ani”, adaugă arhitectul-șef.

Vasile Șpan spune că în perioada comunistă se dădea o amendă de 3.000 lei pentru o casă care nu era în regulă în ce privește autorizația de construcție. În cazul anexelor gospodărești, amenda era de 2.000 lei. Amenda acordată ținea însă loc de autorizație. „Acuma, nu-i încorsetarea de pe vremea comunistă. Dacă tot plătești proiectantul, fă ceva bun de la început”, îi sfătuiește arhitectul-șef pe cei care doresc să își facă o casă.

Unii dintre ei vin cu poze din reviste sau ale unor case pe care le-au văzut și le-au plăcut. Apoi, indiferent de proiectul făcut, ei își umplu casa cu inoxuri și termopane. Ba chiar le spun primarilor că în alte țări legislația e mult mai drastică. „În Franța e mai dură legislația ca la noi pe vremea lui Ceaușescu. Unii le spun primarilor că dacă în Spania s-ar întâmpla ce se întâmplă la noi, nu știu ce ar face…”, zice Vasile Șpan. (Ioan Buda Țețu)  

Prințul Charles deține cinci case de lemn în Breb

Sătenii din Breb se pot mândri cu doi localnici cunoscuți pe plan internațional. Unul este Duncan Ridgley, fost paparazzo la ziarul „The Sun”, iar al doilea este prințul Charles al Marii Britanii.

Fostul paparazzo a cumpărat șase case vechi în sat, dintre care trei sunt restaurate complet. Una dintre ele a fost amenajată ca pensiune, după cum spune primarul din Ocna-Șugatag, Mihai Ivaszuk. Nici prințul nu stă mai rău, el fiind proprietarul a cinci case vechi, din lemn. S-ar putea crede că interesul străinilor pentru valorile autentice ale Maramureșului ar putea schimba optica localnicilor. Adevărul este însă dureros: „Cine are case vechi… s-o apucat să caute cumpărători. Vor să ia bani și să își facă palate”, spune Mihai Ivaszuk.

În sat au mai rămas case vechi, cu toate că multe au fost vândute și duse în străinătate. Primarul spune că e bună ideea inițierii unei hotărâri de consiliu local prin care, în cele trei sate (Hoteni, Sat Șugatag și Breb) să fie ajutați cei care reabilitează sau păstrează casele vechi, din lemn. Ar putea fi păstrată astfel o parte din casele ce amintesc de Maramureșul ancestral, cunoscut în lumea întreagă.

Mai mult, Ivaszuk spune că vrea să realizeze o piață în Ocna-Șugatag, construită în stil tradițional, din lemn, în care să poată fi vândute doar produse făcute „ca la mama acasă”. Acestea pot fi produse alimentare sau de artizanat, însă trebuie să fie autentice, specifice zonei. (Ioan Buda Țețu)  

Clădirile publice din Budești, amenajate în stil rustic

Autoritățile locale din Budești și-au propus să implementeze un proiect îndrăzneț, unic în Maramureș, care ar urma să schimbe radical fața comunei. Este vorba de amenajarea centrului civic într-o manieră inedită: cu păstrarea elementelor de artă tradițională specifice zonei.

Primarul Liviu Tămaș a declarat că proiectul are șanse mari să fie admis spre finanțare. Acesta prevede renovarea fațadelor instituțiilor publice: primăria, școala, căminul cultural, blocul de locuințe din centrul comunei. Renovarea se va face cu respectarea stilului tradițional specific zonei, pe baza lemnului și a pietrei. Geamurile vor fi încadrate cu ornamente din lemn, cu motive specifice zonei. Acoperișurile vor fi din țiglă.

La intrarea în școală se va amenaja un pridvor, iar peisajul va fi unul inedit. Amenajările în stil rustic vor atrage cu siguranță atenția celor care vor tranzita zona. „Am întocmit acest proiect, deoarece dorim cu orice preț să demonstrăm că stilul rustic este cel care ne reprezintă și trebuie să fie păstrat în arhitectură. Este mare păcat că modernismul pătrunde peste tot și, din păcate, se pierd adevăratele valori. În sprijinul conservării tradițiilor populare ne-am ambiționat să implementăm acest proiect și nu ne vom lăsa până când nu va fi pus în aplicare. În altă ordine de idei, dorim să-i încurajăm pe localnici să păstreze arhitectura tradițională locală, deoarece este important să nu ne pierdem identitatea”, a conchis primarul comunei, Liviu Tămaș.

Între timp, la fel ca și în alte localități din Maramureșul istoric, casele vechi din lemn dispar una câte una, iar în locul lor se construiesc niște coloși din beton, care nu mai au nimic din parfumul vremurilor trecute. Consiliul local a stabilit anumite reguli în ceea ce privește renovarea caselor și construcțiile noi. Acestea nu trebuie să fie vopsite în culori stridente, nu pot avea acoperișuri nepotrivite arhitecturii locale și nu pot fi împrejmuite cu garduri sau porți din inox. Însă, este foarte greu să ții sub control tendința oamenilor de-a promova modernul, în detrimentul tradiționalului. Așa se face că, mai nou, la casele din lemn au apărut geamurile albe din termopan.

Peisajul este de prost-gust, deoarece se distruge orice urmă de autentic și se cade în cealaltă extremă: cultivarea inesteticului. Deocamdată, în Budești, circa 50% dintre casele de locuit sunt încă din lemn, fiind construite în stilul tradițional. Din păcate, tot mai multe dintre acestea cad pradă modernizării, iar kistch-ul câștigă tot mai mult teren în fața valorilor autentice. (Alina Talpoș)  

Preoții din Maramureșul Voievodal, sfătuiți să construiască în stil maramureșean

Preoții și călugării, slujitori și trăitori în Maramureșul Voievodal, sunt sfătuiți, ca pe lângă obligațiile de a menține rânduielile și slujbele specifice zonelor, să păstreze tradiția de a construi conform stilului maramureșean și să nu se lase influențați nici de modernism și nici de alte stiluri din alte zone ale țării.

„Arta maramureșeană este un brand de țară. Cei din alte țări și părți ale lumii, când vine vorba despre România, știu despre bisericile de lemn din Maramureș, porțile de lemn, Cimitirul Vesel de la Săpânța și apoi despre Delta Dunării sau alte locuri frumoase din țară. Acest adevăr ne onorează, dar ne și obligă la meditație, la felul cum ne raportăm noi la acest adevăr și cum luptăm pentru conservarea valorilor existente și mai ales continuarea noilor construcții. De aceea, îndrăznesc să rog pe frații preoți și călugări să gândească, să proiecteze iconostase, mobilier interior, jilțuri arhierești și altele, în stil maramureșean”, a precizat preot protopop Grigore Andreica, Protopopiatul Ortodox Vișeu.

Părintele protopop a mai precizat că, în ultimii ani, când s-au construit foarte multe biserici și mânăstiri, a asistat la o veritabilă «invazie» a artei și a stilurilor din alte zone ale țării. „Sunt și ele frumoase în felul lor, dar în totală contradicție cu arta și stilul locurilor noastre, care sunt mai valoroase decât altele. Cel puțin, de acum înainte, ar trebui să nu mai greșim, trebuie să fim atenți cu lucrurile pe care le-am moștenit și să nu așteptăm să ne respecte alții arta noastră, dacă noi nu suntem în stare, aici, acasă, să ne-o respectăm,” a concluzionat preot protopop Grigore Andreica. (Alina Andreica)