Maramureș brand cultural/Muzeul Florean

Jump to navigation Jump to search
Centrul Artistic Baia Mare. Muzeul de Artă Maramureș brand cultural de Dorin Ștef
Muzeul Florean
Companii de teatru băimărene


Muz Florean4.jpg

Într-o pădure de foioase din Cernești, pe drumul ce duce spre Țara Lăpușului, se întinde, pe 40 de hectare, un inedit parc de sculptură monumentală. Prelungiri fluide dinspre zeci de ateliere de creație își dau întâlnire în Poiana Soarelui. Blocuri imense de piatră, calcar și marmură au fost „deposedate” de părțile de prisos pentru a exprima gânduri și mesaje pentru viitor. Aceste opere de artă și-au câștigat deja un prestigiu internațional și au devenit un reper al turismului cultural.

Muzeul Florean este rodul unei inițiative private a omului de afaceri Victor Florean, la care s-a adăugat viziunea monumentală a sculptorului (și managerului) Mircea Bochiș. Colecțiile muzeului însumează, în prezent, circa 10.000 de piese de artă contemporană, provenind de pe toate continentele.

Anual, Muzeul Florean organizează trei acțiuni prestigioase: Tabăra de sculptură „Cărbunari”, Salonul Internațional de Gravură Mică și Mail-art, respectiv Festivalul Internațional de Film Experimental.

Prima ediție a taberei - cu valențe de „simpozion de sculptură în marmură” - s-a desfășurat în anul 1988. Manifestarea funcționează după principiul acordării, în urma unui concurs, a cinci burse de creație care să permită artiștilor selecționați să își continue anumite experimente de atelier. Organizatorii pun la dispoziția participanților toate resursele materiale necesare, iar în final opera este amplasată în parcul de sculptură a muzeului. Vernisajul se face sub oblăduirea criticului de artă Pavel Șușară. În plus, fiecare artist donează pentru colecțiile muzeului o piesă de sculptură mică. „Toate lucrările sunt gândite și realizate pentru spații deschise, în particular pentru peisaj, scara lor este monumentală, materialul rămâne permanent piatra; fie că ea este marmură, calcar sau granit, tehnica este aceea care decurge din natura materialului, adică tăiere, cioplire, finisare și asamblaj, iar concepția lor privește în mod strict toate caracteristicile inventariate mai sus. (…) Gândit de la bun început ca un proiect pe termen lung, organizat strict ca o investiție cu scadență nedeterminată, subordonat unei mult mai ample desfășurări culturale și manageriale, acest simpozion a luat în calcul, din chiar clipa nașterii lui, o evoluție în flux, asemenea unui curs de apă…” (Pavel Șușară, 2008).

Semnificativ este faptul că a noua ediție (2007) a Simpozionului Internațional de Gravură Mică organizat de Muzeul Florean s-a desfășurat la Sibiu, în cadrul acțiunilor ce au marcat, pentru această locație, statutul de capitală culturală europeană. Exponatele au totalizat aproape 1.200 de lucrări aparținând unui număr de circa 300 de artiști provenind din Europa, Africa, America de Nord, Extremul Orient, Orientul Mijlociu, America de Sud. Eveniment de anvergură europeană și mondială, Salonul „a devenit un reper pentru calendarul manifestărilor artistice din România” și „reprezintă atât o construcție culturală și un model de competență managerială, cât și o sursă directă, rapidă și eficientă de îmbogățire și diversificare a patrimoniului” (P. Șușară, 2008).

Festivalul Internațional de Film Experimental (prima ediție, 2004) este socotit „copilul teribil al Muzeului Florean”. La a patra ediție au fost proiectate 113 filme de artă, acoperind toate zonele geografice ale planetei. „Proiecția maraton, care a durat peste zece ore, a adus în prim plan două componente: mai întâi, autoreflexivitatea, adică întoarcerea limbajului către sine însuți, instrumentarea imaginii ca scop și nu ca mijloc și, în al doilea rând, vocația etică și angajamentul moral, sondarea existenței și sancționarea istoriei” (P. Șușară, 2008).

Trei evenimente (o tabără, un salon și un festival), două nume (Victor Florean, Mircea Bochiș), o singură instituție: Muzeul Florean. Este una dintre inițiativele private din România postdecembristă care s-a dovedit a fi viabilă, efervescentă și de înaltă ținută artistică. Avem astfel două componente majore (arta tradițională și manifestarea de tip avangardist) prin care Maramureșul își poate clădi o notorietate de „centru cultural de anvergură mondială”.