Maramureș brand cultural/Arta vestimentară tradițională. Portul

Jump to navigation Jump to search
Pecetarul Maramureș brand cultural de Dorin Ștef
Arta vestimentară tradițională. Portul
Ceramica de Săcel


Port2.jpg

Dacă străbați satele maramureșene (îndeosebi cele situate pe văile Mara și Iza) într-o zi de sărbătoare, ai privilegiul să asiști la un spectacol ad-hoc de “poezie vestimentară” și culoare, oferit gratuit de localnici. De reținut că această “desfășurare de forțe” nu are nimic ostentativ și nici nu reprezintă vreun element din arsenalul marketingului turistic. Ea poartă amprenta autenticității, fiind o reminiscență a stilului de viață din societatea tradițională locală.

Puține alte regiuni au conservat acest obicei, abandonând demult portul popular, chiar și ocazional (duminici, sărbători, nunți, etc.). Acesta a devenit mai degrabă recuzită pentru ansamblurile folclorice, ori exponate de muzeu.

În Maramureș, tradiția - ca însemn al perenității, dar și mândria obârșiei fructificată într-o demnitate etnică, ce nu lasă loc niciunui compromis, au devenit clauzele unui testament strămoșesc, pe care fiecare generație se simte obligată să-l respecte, aproape cu evlavie. De aceea, pentru maramureșeni, straiele de sărbătoare nu pot fi decât cele „moștenite”, chiar dacă anumite piese vestimentare sau motive decorative ori coloristice au suferit în timp unele adaptări, rezultate din contactul cu populațiile românești din regiuni mărginașe.

Remarcabil este faptul că toate piesele portului popular sunt produsul exclusiv al industriei casnice textile, având ca punct de pornire culturile de plante tehnice (cânepa, inul) și creșterea oilor (pentru producția de lână), apoi prelucrarea firelor (înmuiatul, melițatul, pieptănatul, etc.) și în cele din urmă țesutul pânzelor, în microateliere casnice, croiul și brodarea.

La toate acestea se adaugă meșterii specializați în confecționarea cojoacelor, sumanelor, gubelor, opincilor și pălăriilor. În prezent, globalizarea s-a răsfrânt (și) asupra artei vestimentare, celebrele case de modă lansând și impunând trenduri sezoniere, cu o ritmicitate amețitoare, valabile pe toate continentele.

În trecut, modelele și gama coloristică erau conservate de către fiecare comunitate, alcătuind o specificitate locală, prin care se transmiteau mesaje cu ajutorul unor simboluri: „Ochii avizați ai localnicilor recepționau motive, culori, compoziții ornamentale specifice unui anumit sat și nu de puține ori nu numai că erau în stare să citească mesajul, dar recunoșteau și anumite redundanțe în modul în care acesta fusese formulat” (Corneliu Mirescu, 2006).

Principalele elemente de identificare erau zadiile, prin dispunerea și cromatica dungilor orizontale (pentru femei) și sumanul, prin lungime (pentru bărbați). Nuanțarea se făcea și prin croi, materiale auxiliare, lățimea tivului, sisteme de închidere, poziționarea buzunarelor, etc. Elementul cromatic preponderent juca un rol decisiv în identificarea zonei de proveniență, îndeosebi în cazul zadiilor: galben deschis sau verde pentru Valea Marei, portocaliu pentru Valea Vișeului, roșu pentru Valea Izei, fiecare în alternanță cu dungi negre.

Port maram.jpg

Portul maramureșean se remarcă prin eleganță sobră, reținută, este unitar și are „un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone” (T. Bănățeanul, 1965).

Costumul femeiesc este compus dintr-o basma înflorată (neagră la femeile mai în vârstă), cămașă cu decolteu dreptunghiular, cu mâneci trei sferturi, poale peste care se îmbracă două zadii, un pieptar din pănură sură sau un „lecric” (jachetă), guba din lână albă cu mițe lungi, iar ca accesoriu „zgarda scumpă” (mărgele de corali) sau zgărdanele (țesături de mărgele mici în jurul gâtului).

Portul bărbătesc are ca element de bază cămașa albă, scurtă, cu mâneci largi, vara gatii (izmene) lungi până la mijlocul gambei, iarna cioareci din lână albă, chimir lat la brâu; lecric și gubă. Din gama accesoriilor notăm clopul și straița țesută în culori vii (T. Bănățeanul, 1965).

Cercetând metopele monumentului de la Adamclisi, precum și Columna lui Traian (de la Roma), se poate dovedi perenitatea unor piese vestimentare pe care și azi maramureșenii le utilizează cu mândrie și noblețe: guba și gluga.

Este firesc, în aceste condiții, să alăturăm portul popular pe lista brandurilor culturale maramureșene, chiar dacă straița și clopul au deja un ascendent, în raport cu celelalte piese, figurând în topul preferințelor pasionaților de suveniruri cu specific local.