Marșul lui Dragoș (doină)

Jump to navigation Jump to search
Marșul lui Dragoș
de Constantin Negruzzi
A apărut în Foaie pentru minte, ininiă și literatură, 1842, nr. 13, 30 martie.


Azi este sărbătoare!
Români, să ne grăbim,
În șes la vânătoare
Pe Dragoș să-nsoțim.
Grijiți armele voastre,
Curând să alergăm,
Din locurile noastre
Hoți, feare s-alungăm.

   Doină! Doiniță!
   Zână plăviță!
   Vino cu noi;
   Tu ne scutește,
   Și ne ferește
   De-orice nevoi.

Optzeci de oi despoaie,
Și prin frigări le pun;
De surle, de cimpoaie
Pădurile răsun.
Vitezii se așează
Pe lâng-un mare foc
Și Dragoș ospătează
Cu dânșii la un loc.

   Doină! Doiniță!
   Zână plăviță!
   Vino cu noi;
   Tu ne scutește,
   Și ne ferește
   De-orice nevoi.

Sunt gata, stau cu toții
Să plece la izbânzi,
Ca să-ntirească hoții,
Să capete dobânzi.
Dragoș merge nainte
Pe-un cal cu ager curs,
El preste-mbrăcăminte
Poartă-o piele de urs.

   Doină! Doiniță!
   Zână plăviță!
   Vino cu noi;
   Tu ne scutește,
   Și ne ferește
   De-orice nevoi.

Veseli de sârg porniră
Românii mult voinici,
Ca lanțul ce înșiră
Pe-a plaiului potici.
Nevestele cu jale
Privindu-i, lăcrămând:
Îi auzeau la vale
Cum se cobor cântând:

   Doină! Doiniță!
   Zână plăviță!
   Vino cu noi;
   Tu ne scutește,
   Și ne ferește
   De-orice nevoi.

1848, mai