Sari la conținut

Manuscrisul de la Ieud/Învățătură despre sfânta cuminecătură

Manuscrisul e din cca. 1630. Parantezele drepte indică repetițiile și cuvintele scrise fără justificare.
12979Manuscrisul de la Ieud
Învățătură despre sfânta cuminecătură


Poučenie o staa pričeštenie

Veriți, frați, veriți părinți de toată vârsta, micii și marii, tirerii și bătrârii, feciorii și fetele, de ascultați toți carii vor să priimească și să ia sfânta cumerecătură, care-au zis domnul nostru Isus Hristos că iaste sfânt trup și singele său, celuia ce toate silele ceriului slujescu-i, herovimii și serafimii și toate tăriille c<er>iului cu frică și cutremur, ceia ce rădică jărtvele sufletești sus în ceri. Și într-acela chip și obraz sâmt preuții carii cu frică și cu credințe slujesc îraintea sfinteei besere<ci> ceaea înfricata, cea ce spre ea îrainte-i dzace trupul și singele fiiului lui Dumnedzeu spăsitoriului nostru Isus Hristos, cum dzise sfântul Matei evanghelist și Marcu și Luca și Pavel apostol.

Domnul Dumnedzeu, Isus Hristos, când <șe>dzu cu ucenicii săi la ceriul cu cei 12, luo pită și blagoslovi și laudă deade lui Dumnedzeu perintelui său și frâmse și deade ucenicilor săi și grăi: „luați și mâncați, că acesta iaste trup mieu ce se deade și frâmse derep voi și derep mulți în iertăciurea păcatelor. Aceasta faceți când veți face pomeana mea”. Și luo păharul după ciră și blagoslovi și deade ucenicilor săi și dzise: „acest păhar leage noao iaste, [de] beați dentr-acesta toți, că acesta iaste sângele mieu, ce se varsă derept voi, derep mulți în iertăciune păcatelor. Aceasta faceți pururea când veți face pomeana mea”. Aceasta toți bire să o înțeleagem, frați, că nu iaste dzisă numai cătră singuri apostoli, ce către toți carii cred în Hristos și-i țir lea­gea. Și iară, dzise Pavel apostol: „de chite ori veți mânca pita aceasta și veț bea dintr-acesta păhar, moartea domnului veți adevăra pâră <e>l a ve<ni>” (...)[1] fiind <nedostoinic> vinovat va fi trupului și sângelu<i> lui Dumnedzeu. Întâie se-și ispitească omul sirea cu duhovnicul de la sfânta pravilă și se-și pocaiască păca­tele. Și așa se mărânce de-acea pită și să bea dentr-acesta păhar. Că cela ce bea și mănâncă nedostoinic, osândă lui și mărânca și bea, ce ca se nu desparță trupul domnu<lu>i Isus Hristos.

Derept ace, fraț, întâi să lepădăm de la noi toate răută­țile, toate pizmile, toate miniile, toate hulele, toate gândurele nederepte de la îrimă să lepădăm, cum dzise Hristos: „să spălăm stecla și blidul dinlontru întâie” (ce se dzice: de toate necurățiile întâie să ne curațim). Și cu credință bură să ne întărim și cu toate cele lucrure bure să ne îmbracam și cu poamele sufletului. Că gice Pavel apostol că poame sufletului iaste dragoste, veselie, pacile, răbdare, dulceața, burătatea, credința, smerenia, curație, blândețele, postul, că cire nu are de-aceastea burătăți leage n-are. Derep aceie, frați, noi întâia cu aceastea să ne nevoim de să ne înveaștem și de toate lucrurele cealea cu rușirea să ne ferim. Și așe să ne apropiem și se luom cinstitul și curatul trup a lui Isus Hristos și sfântul sânge al seu, să fie noao de ier­tarea păcatelor și de curățire trupurelor și sufletelor în viața de veaci, ca să fim împreurați cu sfinții apostoli, să odihnim în parație cerului.

Ce, pentru aceaea, fraț, nime să nu fie în doao laturi, gândind ca Iuda. Că Iuda cu Hristos cira și spre vândzare cugeta și cu apostoli<i> lăcuiia, iară cătră jidovi clevetiia. Derep-aceaea bire să vă socotiți, ca nime dintru voi să nu ia fără socotință trupul lui Hristos, ca nu, deaca veț mânca și veț bea, să cădeți întru păcate (...)[2] ce adeverit se fie trupul și sânge a lui Hristos.

Însă domnul nostru Isus Hristos, știind neputință se­menței noastre, că (...)[3] așa (...)[4] schimbă trupul său Hristos și-l adause în pâre și sfântul sânge în vir, cum însuși dzise: „acesta <e> trupul meu și sângele mieu”. Și însuș deade Hristos noao de se mâncăm și să bem, că foloseaște și agiută omului de se slobo­dzeaște din păcate, cum noao ni-s de mărturie aceaste cuvinte la dzua de giudeț. Că dzise Hristos: „derep voi, derep toți creștiri<i> datu-se-au și se-au vărsat sângele seu se [în] vă iarta păcatele”. Aceaste cuvinte a<u> dat noao în cumerecătură, să ne se iarte păcatele și să avăm milă și viață bură pre ceasta lume și ispăsenie de veci. Să știț că unde iaste iertarea păcatelor de acolo iaste și viața și ispăsenie. Însă această pită și acest vir mare lucru feace Hristos adevăr. Ș-au lasat pre această sfânta slujbă ș-au dzis Hristos: „luați și mâncați că acesta e trupul mieu, ce se dă și se frâmge derept voi, derept mulți în iertăciun­rea păcatelor". Aceasta sfințeaște pita și vinul și face cumerecătura trupul lui Hristos. Că aceaste cuvinte sâmt lângă pită și lângă vinr și făgăduita ceaea marea în cumerecătură iaste și capul de iertarea păcatelor. Și aiurea încă gice: „de nu veți mânca trupul fiiului omenesc și se beați sânge său [în] viața nu veți avea întru voi. Iară cire va mânca trupul mieu și va bea sângele miu, avea-va viața de veaci”. Și iară gice Hristos că „cire va mânca de trupul miu și va bea de sângele miu, acela întru mene iaste și eu întru el”. În cumenecăture și într-aceastea <cuvinte> cire va crede acela el va putea dobândi viața de veac și va priimi ce făgăduiaște Dumnedzeu într-aceaste cuvinte de iertaciunrea păcatelor.

Derept-acea, frațiloru, să nu ne apropiem ca la u<n> lucrul prost, nepocaiți sau neispitiț în credință sau învrăjbiț fiind, ce așa să vă apropiiaț cu mare credință și lumiraț în curație și dragoste să avăm urul cu alalt că mai bură de aceasta nu e. Că <n>u feace om acestea, ce însuș Dumnedzeu cu a sa înfricată socotință și cu mâra cea tare a sa făcut-au aceastea și pre noi soți ne-au făcut sfinț<i>ei sale. Și așa cire va lua întru el cu cureție și cu credințe, acela iertăciurea păcatelor dobândi-va și va odihni în părăție ceriului în vecie.

Iară cire e fără credință către aceste cuvinte și necurați vor apropiia de trupul lui Hristos nedostoinici fiind, nice a căuta spre sfânta cumerecă<tu>ră, necum se o ia sau da lor, cum face și <Iuda>, că aceia în boala și în durearea ceea nevindicata cădea-vor și muncie<i> focului de vecie vinovaț vor fi și acolo se vor munci în vecie.

Dzise Hristos: „pentru aceaea rog pre voi, fraț, și vă îndemn să nu facem noi aceasta fără socotință și ne protivim cătră Dum­nedzeu, ce mainte în toate vremea să ne învățăm să facem ce iubește Durnnedzeu și să ne delungăm de păcatele cele amară, ce să ne curațim cu postul și cu rugăciurea. Că de vrem face așea și vrem lăcui cu aceaste învățături, când va fi la dzua de giudeț noi ne vrem afla îr-a-dereapta scaunului lui Dumnedzeu, iară de nu vrem crede, ce ne vrem tăveli pururea în spurcăciuri și apoi facem ca cei credincioș de ne apropiem cu ei de luom trupul lui Isus Hristos, iară atunce înșine rugăm de mâniia lui Dumnădzeu spre noi. Iare ni se cuvire a în (...)[5]

Note

[modifică]
  1. Lipsă în manuscrisul original (f. 190v, r. 8 de sus)
  2. Lipsă în manuscrisul original (f. 191v, r. 6 de jos)
  3. Lipsă în manuscrisul original (f. 191v, r. 3 de jos)
  4. Lipsă în manuscrisul original (f. 191v, r. 3 de jos)
  5. Manuscrisul original se oprește aici. Editorii oferă continuarea, așa cum se regăsește în Evanghelia cu învățătură a lui Coresi: „Iară ne cuvine înțeleage acicea: ce om ară cuteza cu nește mâini întinate și scârnave a se apropiia de u<n> împărat sau de alt domn de pre cest pământ să-l pipăie și să-l apuce sau a săruta pre el când el totu e întinat? Iată, acela fiind om de pre pământ, și n-ară nimea cuteza așa să se apropie, dară cătră împăratul ceriului cum am cuteza să ne apropiem sau de trupul lui și de sângele lui să ne atingem cine den păcate nu se-au curățit, cu postul și cu rugăciunea și cu lacrăme, încă mai vârtos cu milosteniia, ce cu ea vor toți milostivii să priimească milă de la Dumnezeu? Derept aceaea, fraților, aceasta noao ne se cade a vă grăi și a învăța. Iară voi încă vă nevoiți, că noao ne se cuvine neîncetat să vă spunem și să vă învățăm până doară vă veți derepta și vă veți face buni. Că voi înșivă știți aci cea că cineș a lui sarcină poartă și cine ce va semăna aceaea va secera și cineș al său răspuns va să dea înaintea lu Dumnezeu, de toate lucrurile ce va fi lucrat pre ceastă lume, oare cu cuvântul, oare cu lucrul. Și atunce oare se va proslăvi, oare se va rușina; că sau va mearge în părățiia ceriului sau în munca de vecie. Că acolo toți văm sta împreună la ziua ceaea a județului înfricat: și robii, și slobozii, și împărații, și domnii, și boiarii, și deregătorii, și bogații, și săracii, și toți jude­cătorii, bărbații și muierile, feciorii și featele, tinerii și bătrânii și de toate vârstele, toți văm sta împreună și toți văm lua plată, cineș după lucrul său, de la județul cela nefățarnicul, ce nu judecă pre mită, nici-i trebuiaște mărturie, ce însuș iaste și judecătoriu și mărturie. Iară noi să ne nevoim acicea cu lucrurele cealea bunele, cu toate cealea ce plac lu Dumnezeu, ca de la sfințiia lui să dobândim milă acicea acmu și încă și în veciia ce va să fie. Toți carei se priceștuiesc cu sfânta a lui taină și sfintele Paști, învierea lu Isus Hristos, încă veaseli și cu bucurie să ajungem, slăvind sfânta troiță, tatăl și fiiul și duhul sfânt, acmu și pururea și în veacii veacilor, amin.”