Mamei (Poe, Emil Gulian)

 

Pentru că dincolo de al Raiului prag,
Îngerii, murmurând a șoaptelor gamă,
Nu pot găsi, în aprinsele vorbe de drag,
Niciuna atât de pioasă ca «Mamă»,
De aceea așa mereu te-am chemat —
Pe tine ce-mi ești mai mult decât mamă,
De când în cripta inimii mele, Moartea singură te-a așezat,
Luând al Virginiei spirit peste-a văzduhului vamă.
Maica mea — a mea maică, ce-așa de demult s-a stins,
A fost doar a mea; în timp ce tu
Ești a celei pe care o iubii mai aprins,
Și mult mai dragă decât cea care fu
Cu tot nesfârșitul cu care inimii mele-i era
Mai dragă decât propria-i esență, mai dragă, soția mea.

1849.