Mama Anghelușa

Jump to navigation Jump to search
Mama Anghelușa
de Vasile Alecsandri


ANGHELUȘA (vine alergînd pe scenă cu un snop de buruene în mînă)

Iată, iată și mătușa!
Eu sînt mama Anghelușa
Care știu discîntici mii,
Ș-orice soi de doftorii.
Pentru farmeci de iubire
Și drăcii chiar peste fire
Nici cel mare cornorat
Nu-i ca mine de-nvățat!

Așa, zău, boeri d-voastră... Nu că mă laud, dar puteți întreba și pe cuconu... cum Doamne iartă-mă îi zic?... unu cam ceacîr, cu barba-n furculiți și c-o alunică cît nuca pe vîrfu nasului... De mult ce tot trecuse astă iarnă pe la ferestrele cuconiței... iaca pozna, că-i uitai numele!... cuconița... una cam limonie la față și cu ochii în doi peri... Ei!... îl apucase pe bietul cuconășel o tuse de cele cu urechile lungi... ca să nu zic vorbă proastă... și numai eu am putut să-l tămădui de dînsa, bat-o pîrdalnicu!... că se încuibase, mă rog, în el, ca în casa ei!... Știți ce i-am dat să bee?... Ceai de cucută, fert la un loc cu un snop de pipăruși roși și dres cu puțintică terpentină.... ca vro două litre și mai bine... De-atunci să-l auzi ce glas are... Cum cîntă din ohtoic, glasul al optulea... ți-i mai-mare dragu să-l asculți... parcă-i o roată de car neunsă. Cînd vrea să zică, te miri ce... îi face gîtu scîîîrți... și Doamne! mare frumos îi mai șede... n-ar fi de diochi mititelu!

Cindură că pomenii de diochi, trebuie să vă spun, boeri d-voastră, că mă pricep și la discîntice mai dihai decît Baba-Cloanța...

Știu să fac și cu ulcica,
De ți se sburlește chica,
Cînd auzi dracii șoptind
Și pin oală bojbăind;
Atunci vezi cum vine, sboară
Pin văzduh ca o cucoară
Voinicel de dor nebun
Pe-o prăjină de alun.

I! Doamne! mulți cuconași zăresc eu aici, cărora le-ași face de dragoste cu ulcica... dac-aș ști că nu le-ar fi cu bănat. Ian spuneți drept, sărutav-ași ochișorii, să vă fac acu să-nebuniți după mine, cît sînt de bătrînă și de hardughită?... Doamne! ce m-ați mai pupa... ce m-ați mai dismerda... ce m-ați mai numi înger cu păr galben, și eu m-ași fasoli chiar că o madamă... (făcînd ca o tînără cochetă). Da șezi binișor, mosiu... da dă-mi pace, mosiu... Vai de mine! Ce vrea să zică una ca asta?... mon die, mon die!... je vu pri... pardon...

Ei, dă! nu vă spărieți... c-așa glumesc eu. Da de cumva aveți ceva ahturi la suflet... și v-o picat tronc la inimă, vr-o cuconiță frumușică.... fie și cu bărbat... tot una-i... să vă-nvăț eu meșteșug bun. Prindeți un liliac în noaptea ajunului Bobotezei și-l îngropați într-un furnicar. Peste trii zile nu rămîn din el decît două ciolănașe subțirele: un cîrligel ș-o lopățică. De-i atinge cuconița cu cîrligelul?... te-o văzut Dumnezeu! ai prins păsăruica-n laț... De-i lovi bărbatul cu lopățica?... l-o luat dracii!... Se duce de-a tumba peste nouă mări și nouă țări... curată socoteală... Ei! dar pînă la liliac... veniți la mama Anghelușa.

Știu să stîng în apă răce
Cărbuni roși vr-o cinci-spre-zece
Pentru-acei puțini isteți
Ce le zic că-s diocheți.
Știu a face case bune;
Și le stric, zău, de minune,
Mai dihai și mai dibaci
De cît cei ce stric baraci.

Ași putea să vă spun multe case stricate de mine... dar mi-i să nu se supere cineva și oare cine...

Mai știu leacuri multe încă
Pentru cei ce zac de brâncă
Și cotei lingușitori,
Șed pe brînci de multe ori.
Mai știu iar o doftorie
Ca să scapi cu dibăcie
De acei ce port minciuni
Ca o marfă de nebuni.

Pentru cel care stă culcat pe brînci și necinstește omenirea, puind-o în rîndul dobitoacelor, după cum spunea răposatul dascăl Pralea... Dumnezeu să-l odihniască!... cel mai bun leac ca să-l vindeci, 'i s-aduci vr-o patru surugii de la poștă și să le poruncești ca să ureze ca în ajunul sfîntului Vasile, cu harapnicile pe spinarea lui. Peste un ceas, un ceas și jumătate, să fii sigur că se scoală din brînci în picioare și rămîne vindecat pentru vecii vecilor, amin. Iar pentru cei cari aruncă venin cu limba peste unii și alții, dacă vrei să nu mai clevetească cît or trăi?... să iei o sută și mai bine de ace englizești și să le înfigi în vîrful limbii lor. Pe urmă să le scoți cîte unu, unu, și în locul lor să presori sticlă pisată și amestecată cu praf de piatra iadului. De-or mai spune minciuni vr-o dată... vina mea să fie!

Credeți, credeți pe mătușa,
Că sînt mama Anghelușa
Cunoscută-aici în Ieși
Și nu fac la nime greș.
Pentru farmeci îs vestită,
Și de mulți chiar ispitită;
Drept dovadă vă uitați...
Țara-i grea de fermecați!

Acu farmecile ca farmecile... dar cît pentru ale gospodăriei... apoi nu s-a dat pe fața pămîntului o jupîneasă mai iscusită decît Anghelușa... nu că mă laud, dar...

Știu să fac de toate bune,
Vutci, dulcețuri de minune,
Și beltele de gutăi
Care scot dinții cei răi.
Cozonaci de modă nouă,
Fără unt și fără ouă,
Și-nvîrtite ce, mă giur,
Pot sluji de coafiur.

Cine va vrea să mă iee jupîneasă-n casă, 'i scutit de marșan de mode... Ș-apoi îi mai aduc și alt folos... Dacă are copii, să-i dee pe mîna mătușei... Ți-i hărăcsesc de spasmuri și le discînt de diochiu ca mai bine... că eu am umblat pe unde și-a înțărcat dracu copiii, și am deprins de toate...

Știu să fac discînteci grele
Pentru ori ce boale rele:
Precum boala de turbat,
De bîrfit și de furat.
Sau de-a șerpilor mușcare,
Sau de-acea rea boală, care
Schimbă sufletu 'n români
Și-i preface în păgîni!

Dar mai ales, boeri d-voastră, ce știu bine?... îi să lecuesc de friguri, de dureri de cap, de dureri de măsele și de urît. De pildă, l-o apucat pe cineva frigurile, fie lui acolo?... pune-i frumușel trupu în apa cu ghiață și-i dă să mănînce vr-o doi harbuji necopți. Pe deasupra dă-i să bee lapte crud și botezat cu apă de ploae... peste un ceas îi gata!...

Pentru dureri de cap... cunosc două leacuri fără greș... le-am învățat de la răposatu doftoru Flaimuc, care s-o dus de mult pe ceea lume ca să-și vadă bolnavii. Ei!... dacă-i durerea din răceală, și-i nouă? pune vr-o zece ferari să bată cu ciocanele cît îi ziulica de mare: și-n vreme ce ți-or bocăni la ureche, șezi plecat cu capu pe-o tipsie plină, de mangal aprins. Iar dacă-i durerea veche și înrădăcinată? n-ai decît să te tunzi chilug, și păru ce rămîne pe cap să-l smulgi cu cimbistra fir cîte fir... Cu chipul aista scoți toată răutatea din cap și rămîi pleșuv... dar teafăr. Pentru dureri de măsele, cel mai bun lucru-i să nu te dai pe mîna doftorilor de dinți; sau dacă nu te vindeci cu atîta, să iei sîmburi de persică și să-i strici cu măseaua cea rea. Iar dacă nici chipul aista nu-ți folosește?... să clătești gura de trii ori pe zi cu vitriol clocotit... (vorbește ca Nemții) la tot unu dat, cîte un feleșan mare... (cu glas firesc) ca în rețetă.

În sfîrșit pentru boala urîtului, care-i boala cea mai a dracului din lume?... ascultați...

Dragi boeri și cuconițe,
Holtei, fete, văduvițe,
De vroiți numai de cît
Să vă treacă de urît:
Lăsați iute casă, masă,
Și cu inima voioasă
Alergați, vă sfătuesc
La teatrul românesc.

Ce vă spun eu... de s-a mai ține urîtul de d-voastră?... să nu-mi ziceți Anghelușa.

Credeți, credeți pe mătușa
Căci sînt mama Anghelușa
Cunoscută-aici-n Ieși
Și nu dau la nime greș.
Eu sunt gata și ferice
De-a sluji pe toți aice.
Cînd îți vrea să vă slujesc...

(bătînd în palme)

Pan, pan, pan... și eu sosesc.

(Se închină și pleacă alergînd).
(Cortina cade).