Magie (Vintilă Ciocâlteu)

 

Am strâns mlădițe verzi din șeapte lunci.
Le-am ars, și-am pus cărbunii ca descântec,
Hai, vraciule, în oală să-i arunci;
Ce-mi stai la colț cu mâinile pe pântec
Din buze doar bolborosind porunci?

Pe vatră fierbe apa în ceaun
Și sfârâe untura în tigae,
Un vreasc de soc și altul de alun
Aruncă-n foc să vezi în vâlvătae
De sunt întreg la minte ori nebun.

Sub țest de-abia mai miaună motanul
L-ai pus la copt pe semne!... Eu îl las!
Desprind din panoplie iataganul
Și desemnez pe dușumea un ceas:
Tic-tac se-aude, martor mi-e tavanul.

Dar nu vrea flacăra să-mi facă placul
Și ceasu-mi spune c-o să mor curând.
Iar țestul când îl salt cu ciobârnacul
Sub el găsesc motanul, ― sta torcând
Și-n fața mea din foc răsare dracul.