Magdu
Magdu[1]
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Vine Magdul de pe vale
- Și-ntâlnește-o fată-n cale:
- „Magdule din Răsuceni
- Ce cați la noi la Strâmbeni?
- Ce cați, Magdule, la noi?
- Ori nu-s fete pe la voi?
- – Ba sunt ele dar îs mici;
- Nu sunt încă de voinici,
- Ș-am venit să cerc pe-aici
- De-oi găsi una mai mare
- Să-mi fie de însurare.
- – Ba sunt fete măricele
- Câte flori și câte stele;
- Dar nici una nu-i ca mine...
- – Te aleg dar eu pe tine,
- Amândoi să trăim bine”
- Vine Magdul de la plug
- Cu doisprece boi la jug.
- Dușmanii calea-i pândesc
- În calea lui se ivesc,
- Cată la doisprece boi
- Și-i aleg doi câte doi.
- Magdul că se încrunta
- Voinicește se lupta.
- Iar dușmanii-l năvălea
- Și de moarte mi-l rănea!..
- La casa cu trestioară
- Zace un voinic să moară.
- Nu știu zace ori se face
- Că gurița nu-i mai tace.
- Nici la umbră nici la soare
- El odihnă nu mai are
- Ci se bate zi și noapte
- Și varsă sudori de moarte!...
- Cântă buha într-o cruce,
- Pe Magdu la groapă-l duce,
- Dar de plâns cine mi-l plânge?
- Și-n brațe cine mi-l strânge ?
- Plânge mama cât se poate
- Și surorile lui toate.
- Iar logodnica-i când plânge
- Varsă lacrimi de sânge.
- Și de doru-i și de jale
- Se despică frunza-n vale:
- „Oh! drăguțe Magdule!
- Semăna-ți-aș numele
- Prin toate poienile
- Să răsaie florile.
- Care fată le-a culege
- De ea dorul să se lege
- Care-or vrea ca să le poarte
- La pământ să cadă moarte!”