Macii (Magda Isanos)

Sari la navigare Sari la căutare
Macii
de Magda Isanos


Ardeau ca niște facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îsi înălțau râzând zglobii
obrazul roșu dintre spini.
 
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi brațele de floare
învăpăiată și plăpândă.
 
Și m-am întors într-un târziu,
departe câmpul rămânea,
atât de singur și pustiu
în urma mea.
 
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toți macii mei s-au scuturat
ca niște lacrimi pe parchet.