Mărturisire (Demetrescu, 2)

 

În zarea ochilor tăi negri
Tu ai melancolii de seară
Și în făptura ta întreagă
Ceva de primăvară...

Un suflet vag și blînd răsare
Din mîngîierea ta de șoapte,
Și părul tău mă-nfiorează
Ca umbrele de noapte...

Pe buze zîmbetele tale
Atîtea fericiri înseamnă
Și ai priviri ce mă-ntristează
Ca un apus de toamnă...

Dar cînd știu că mă uiți... că soarta
Pe alte căi vrea să te poarte,
Tu mă-nspăimînți, îmi turburi mintea,
Ca temerea de moarte...