Mărgăritarele

 

Unde mai sunt oare timpurile-acele
Când purtam la pieptu-mi Mărgăritărele?
Mărgăritărele ce atât iubea
Albe ca zăpada, albe tot ca ea!...
Scurt a ținut visul cel de fericire...
El pieri mai iute ca o nălucire!...
Oh! S-au dus acuma timpurile-acele
Când purtam la pieptu-mi Mărgăritărele!
Unde s-au dus însă?... Tot unde s-a dus
Fericirea-mi care, astăzi a apus!
Mărgăritărele însă când zăresc,
Lacrime în olchi-mi simt a se rotesc
Și-nclinându-mi fruntea zic atunci în mine,
Vorbele aceste de regreturi pline:
Mărgăritărele, Mărgăritărele,
Repede trecură timpurile-acele!

1874