Sari la conținut

Mă duc...

Mă duc...
de Maria Cunțan

Viața Românească, volumul XVI, anul V, 1910, p. 56

39101Mă duc...Maria Cunțan


Mă duc din calea celor ce se luptă,
Pe-un drum pustiu mă depărtez încet...
Am răni în piept și arma mea e ruptă...
Mă duc din calea celor ce se luptă
Să mor la umbră — colo sub brădet

Nu mă ’ntrebați în ceasul de pe urmă
Dacă rămîn la casa mea orfani...
Aud sunînd talanga dela turmă
Ah, nu mi-e dat în ceasul de pe urmă
Să-mi văd izbînda cruzilor mei ani.

Mă duc cu pas ușor în legănare
De horă care-mi tremură ’n auz, —
Cînd se lumină peste culme zarea,
Mă duc cu pas ușor în legănare
Unui caval ce plînge că m’am dus.

Nu cer preot nici cuminecătură,
Preotul meu s-a coborî din zări;
Doar pieptul meu de dragul lui îndură
Nu cer preot căci cuminecătură
Mi-a fi lumina ultimei cîntări