Mântuitorul

Jump to navigation Jump to search
Mântuitorul
de Alexei Konstantinovici Tolstoi
Traducere de Alexei Mateevici - Mai 1912


De sfântă dragoste arzând,
Smerire El a învățat
Și legea lui Moisei curmând,
El legea dragostei a dat.
Nu rabdă rău El și mânie,
El pacea propovăduiește,
Și pentru orice avănie
Numai cu bine răsplătește.
Puterea Lui nu-i pământească:
Le dă El orbilor privire,
Și bolnavilor izbăvire
În slava Sa dumnezeiască.
Mărturisire El nu cere,
Căci știe orice cugetare,
Privirea Lui ispititoare
Pătrunde orișice durere;
El tot necazul vindecând
A fost atotmântuitor,
Dar mâna blândă întinzând
El n-au mai fost judecător.
Fiind de Dumnezeu ales,
Prin voia cerului trimes,
El Iordanul au trecut
Și fapte sfinte, minunate
Spre mântuirea de păcate
Aicea multe au făcut.
Acuma luminos, blajin
El iarăși trece-n astă parte,
Și ucenicii de departe
În urma Lui cu toții vin.