Lumea moartă

Jump to navigation Jump to search
Lumea moartă
de Constantin Mille
Din volumul Caietul roșu


Oh! naivi în gândul vostru,
V´a trecut idee oare,
Că sătui de gândul nostru
Și orbiți de-a lui splendoare
Noi c´un vis ne-am mulțămi!
Credeți voi că dac-am ști
Că durerea-i soarta noastră
Și plăcerea soarta voastră
Cât pământul va trăi,
Am ținea noi lumea ´n spate
Ca giganticul Atlas
Nesvârlind-o mâni departe
Ca pe hârbul unui vas?
Căci dece am trăi oare
Pe-acest glob mic de pământ,
Când durere și plânsoare,
Nedreptatea sdrobitoare
E din leagăn la mormânt!

Pentru voi e numai lumea:
V´am lăsat-o și din ea
Ne-am tot duce trecând culmea
Astei vieți – atât de grea,
Sau cuprinși de indignare
Am mina-o și râzând
Am trimite-o la plimbare
Ca o crudă blăstămare
Cătră cerul vostru blând...

Cu făptura lui stupidă
A lui față am lovi
Și prin calea lumii vidă
Ca o bombă am porni...
Ne-am tot duce-duce-duce
Printre sistemi și planeți
Cum să duce-un cântec dulce
Spus de harfe de poeți!...
Am scăpa de nedreptate,
Voi de noi și noi de voi,
Și´ntr´a morții largă parte
Toți vom fi, frate cu frate,
Morți pe câmpul de război...
Și´n a haosului pace,
Pe-a veșniciei poartă
Se va scrie: "Aici zace
Lumea moartă!..."