Lui Păstorel (Pena, 1)

 

Ursitoarea lui, ciudată,
I-a ursit, cu glasul lin,
Să n-ajungă niciodată
Să se sature de vin.
Și ursirea e în floare,
Nu că n-are bani destui,
Însă nu e vin sub soare
Cât pretinde gâtul lui...