Logica lui Harpgon

 

Șloim Ghidale-i muribund;
Sura plânge lângă pat:
— Tăinuit-am un păcat.
Astă-zi nu ți-l mai ascund!
— Ce zici Sura?
— Știi, Ghidale,
Micul Ițic ce-am născut
Astă toamnă la Sascut,
Nu-i copil al Dumitale!
— Dar al cui? Că te umor!
Spune-mi repede muiere!
— L-am făcut deja cu Stere
Fanterist serjent major.
— Ce zici tu?
— I-am dat purale.
— Dar de unde ai avut?
— Într-o noapte te-am văzut
Cum dormeai, dormeai, Ghidale,
Și-am vârât frumos o mână
Sub saltea di piste pat,
Iac-așa, și am luat
Din șorap așel di lână
De cinci ori câte un leu!...
— Sura! Sura! Foarte bine!
De-al luat banii de la mine:
Ițic e cupil al meu!