Liniște (Carp)

Liniște de O. Carp

apărut în Literatură și știință, 1893

Nouri fumurii atîrnă în lungi plete printre stînci
Și se ’ntind mereu în faptul unei liniște adînci,
Iar din nouri pîn’ în vale, neclintită stă o oaste
De brazi vechi, bronzați și sombri, revărsată peste coaste...

Sus pe plaiul de pe munte călăresc la pași doi inși
Printr’o negură pustie și de-aceeași groază prinși;
Sunt scăpați din fundul ocnei și se duc tot rătăcind,
Pe cînd negurile dese împrejurul lor se ’ntind.

E-o tăcere uimitoare pretutindeni peste plai
Și ei tac, cu moartea ’n suflet, și se lasă duși de cai...
...S’au tot dus, și-acu ’ntr’o rîpă zac sărmanii călăreți,
Morți subt un morman de pietre năruite din pereți.—

Falnică și neclintită stă și-acum întreaga oaste
De brazi vechi, bronzați și sombri revărsată peste coaste...
Numai nourii aleargă valuri-valuri printre stînci,
Înecîndu-le în marea unei liniște adînci....