Liberalismul socialist

Sari la navigare Sari la căutare
Tendințe de cucerire Liberalismul socialist de Mihai Eminescu
Din Timpul - 1878
Din filozofia dreptului
Articolul a apărut în Timpul (III), din 6 August 1878.


O serioasă turburare socialistă amenință Europa. Cetățenii liberi, independenți și înfrățiți ai republicei universale, cari la noi sunt reprezentați prin partidul roșu, încearcă a răsturna toate formațiunile pozitive de stat, și dacă n'o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuși vor încerca s'o facă pe calea lor obicinuită a atentatelor, a scenelor de ulițe, turburărilor etc, iar acele încercări încep a-și arunca umbrele de pe acum.
Noi, cari suntem siguri, că victoria principiilor liberale - socialiste însemnează moartea oricării culturi și recăderea în vechea barbarie, vom combate tendențele lor, ori în ce punct s'ar fi ivind.
Lucrul stă astfel. Cultura omenirii, adică grămădirea unui capital intelectual și moral nu seamănă cu grămădirea capitalelor în bani. E drept, că cei ce trăiesc astăzi se folosesc de rezultatele dobândite de alți cugetători înaintea lor, însă acele rezultate ei nu le capătă de odată ca o strânsură părintească, ci trebue să și le aproprieze prin o nouă muncă intelectuală, prin studiu.
Civilizația omenească se 'ncepe oare cum din nou și din fundament cu orice generație nouă, care dacă nu e silită a repeta anevoioasele cercetări, făcute de părinți, totuși trebue să-și câștige prin propria memorie și judecată cunoștințele lor. Prin urmare cercul de oameni într'adevăr culți, cari conduc societatea și au fost în stare să-și aproprieze suma de cunoștințe, grămădite de părinți, acest cerc e relativ foarte mic; împrejurul acestui cerc e unul mai mare al publicului cult, care poate să priceapă și să aprecieze munca învățaților, fără însă de-a produce ceva pe acest teren. În afară de aceste cercuri e massa sau incultă sau pe jumătate cultă, lesne crezătoare, vanitoasă și lesne de amăgit, pe care oamenii cu cunoștințe jumătățite, semidocți sau inculți cu totul, caută a o asmuță asupra claselor superioare, a căror superioritate consistă în naștere, avere sau știință. Cultura oricărei nații e împresurată de-o mulțime oarbă, gata a recădea în orice moment în barbarie. Această mulțime nu se recrutează mai niciodată la țară, între țărani, ci tocmai în orașe, între acei oameni produși în condiții nefavorabile și trăind în ele, cari-s crescuți închirciți fizicește și intelectual, cari n'au mintea clară și sănătoasă a omului născut și crescut în condiții normale.
Socialismul industrial pornește de la o iluzie economică. El ignorează pe deplin faptul că chiar de s'ar împărți averea toată, a claselor bogate între cele sărace, chiar de s'ar organiza altfel munca, mijloacele prime de existență nu se pot înmulți în infinit și că nevoile sociale trebue neapărat să consiste în renumita disproporție formulată de Malthus, conform căreia populația se 'nmulțește în progresie geometrică, adecă în pătrat, pe când mijloacele de traiu se 'nmulțesc numai în progresie aritmetică. Contra acestei legi, în temeiul căreia omul e există remediu, Dar omul se distinge tocmai prin aceasta de lumea animalelor, că are o existență deosebită morală, că are o cultură a minții și a inimei, ale căriii hrănitoare sunt puțin numeroasele clase avute. A le răsturna pe acestea sau a le face existența imposibilă, însemnează a dărâma temelia culturei.