Leul încătușat

 

E leul aprig și viteaz,
Tot dînsul e, pe care,
În lanțuri și zăbrele azi,
Că-l țineți rob vă pare.

 Nu credeți însă c-a uitat
De vechea libertate,
De soarele învăpăiat,
De codru, al său frate!

 Nu. Prin zăbrelele de fier
De mult privește țintă
Albastru un crîmpei de cer
Și dorul i s-avîntă…

Ș-acum, tu paznic îngrozit
Auzi cu-nfiorare
Un murmur surd și prelungit
Ca tunet dinspre mare.

 Păzește! căci ca mîine, cînd
Se va simți-n putere,
Praf se vor face rînd pe rînd
Zăvoare, lanțuri, fiere.

Ș-un răcnet viu și prelungit
Te va-mpietri în silă…
Paznic nebun, nesocotit,
Amar îți plîng de milă!