Legende (Vasile Alecsandri, bpt)/Prefața
Scrierile lui Alecsandri nu au fost până acum publicate într-o ediție poporală; din această cauză ele au fost cunoscute mai mult de clasa mai cultă și mai bogată a neamului nostru.
În masa cea mare a poporului, între modeștii lui știutori de carte, între preoți și învățători, între ostași și săteni, Alecsandri, este cunoscut mai mult din nume: numai puține din scrierile lui sunt cunoscute mai ales de prin cărțile de cetire ale școlarilor.
Cel puțin acuma, când a unsprezecea toamnă și-a cernut frunzele veștede și a acoperit cu ele mormântul de la Mircești, în care se odihnesc rămășițele pământești ale dulcelui cântăreț al Românilor, a sosit timpul ca scrierile marelui nostru poet național să fie publicate și într-o ediție poporală, care să poată străbate până la cei mai modești, dar și cei mai numeroși cetitori români.
„Biblioteca pentru toți”, trecută în editura librăriei Leon Alcalay[1], și-a reînceput întrerupta ei dezvoltare prin publicarea scrierilor lui Alecsandri in broșuri. Fiecare broșură cuprinde o singură scriere sau mai multe de același fel.
În Legende Alecsandri se arată povestitorul neasemănat, fermecător, cum nu a mai fost un alt poet român. Farmecul povestirii îl avea el și din graiul viu atât de mult, în cât cine a avut norocul să petreacă o oră măcar într-o societate intimă, în care se află Alecsandri, și să-l audă povestind vre-una din nenumăratele întîmplări din viața lui, nu l-a mai uitat nici-odată.
În Legende, mai mult decât în toate celelalte scrieri, arată Alecsandri uimitoarea putere creatoare a imaginației lui. Unele ne transportă în lumea fantastică a basmelor, ca Răzbunarea lui Statu-Palmă; altele sunt pe dea-întregul create de imaginația poetului, care le dă aparență de credințe poporale, cum sunt Legenda rândunicăi, a ciocârliei, a lăcrimioarei, Prier și fata iernei, Ghioaga lui Briar, Grui Sânger și altele, cari toate sunt adevărate comori de frumuseți poetice. Unele iarăși ne duc în timpurile cele mari eroice ale neamului nostru, cum este minunatul Dan căpitan de plai, Vlad Țepeș și stejarul, Ana Doamna, Tudora de la Târșor.
Într-altele se povestesc tradițiuni istorice turcești, cum sunt Garda Seraiului, sângeroasa Hodja Murad Pașa și cruda „Murad Gâzi Sultanul și Becri Mustafa“.
Între aceste Legende sunt amestecate și alte câteva compuneri, de altă natură, cum sunt: Odă statuei lui Mihal Viteazul, Răpirea Bucovinei, Cânticul gintei latine, Dorul de brazi și altele câteva, pre cari însuși poetul le-a pus în adunarea Legendelor.
- Noemvrie, 1900
Note
[modifică]- ↑ Astăzi editura librăriei „UNIVERSALA” Alcalay & Co.