Leacuri din bătrâni

 

• Zemuri de plante. În satul Sârbi s-a păstrat o povestioară de pe vrema ciumei, de care sătenii au reușit să scape bând zemuri de plante. Tradiția trasmite generațiilor următoare mijlocul de vindecare, prin versuri puse în gura fetelor Ciumei, care strigau la marginea satului: Leuștean și rostopască / Acelea să nu si foastă / Tătă lume-ar si a noastră.
  
• Pentru gușă. Când cineva are gușă și vede vara curcubeu ce bea apă din pârău, se dă de trei ori păstă cap spunând:
  

Cucurbău, bău,
Be apă din tău;
Be de unde-i be,
Be din gușa me;
Gușa me cât o mărge,
Gușa ta cât o ulce!

• La coptătură de deget se bagă iute în apă clocotită.
  
• Pentru leacurile primite cu împrumut nu trebuie să mulțumești.
  
• Să nu dormi când asfințește soarele, că rămâi buigat, te doare capul.
  
• Să nu te scalzi (în râu) înainte de Sângeorz.
  
• Ca să nu faci zăbele: să nu bei apă din cofe ori din viderea fântânii, sau după cal; să nu mănânci cu lingura nespălată. Ca să scapi de zăbele: să te ștergi pe ele cu sudori de pe fereastră; să te ștergi cu ștergură aspră.
  
• E bine să mănânci coajă de pită - faci ruji în obraji.
  
• Să nu te uiți la soare din apă când asfințește - să nu capeți orbu găinilor.
  
• Focu viu este o omidă păroasă pe care, dacă pui mâna, ți se face eczeme, numite tot foc viu. Când îl vezi, trebuie să scuipi și să spui: Ptiu, foc d’iu,/ Unde te văd,/ Acolo să ptiei.
  
• În domeniul medicinei empirice încă din trecutul îndepărtat s-au obținut și aici multe vindecări. Astfel, celor apucați de stropșală (epilepsie) li se făceau băi la șezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera), iar în timpul apucăturii (crizei) erau bătuți pă fundul gol cu mături ce scai.
  
• În lunile cu litera r în cuvânt nu-i bine să stai cu spatele pe pământ sau să dormi.
  
• În (luna) mai să bei vin roșu să ți se înnoiască maiul (ficatul).
  
• La dureri de încheieturi să te ungi cu fotoghin (petrol) în care pui flori de castan uscat, dar să nu ții compresă că te arde.
  
• Laptele mamei e bun de leac. Copiii când făceau conjunctivită erau duși la femei care alăptau să le mulgă țâță în ochi.
  
• Pentru mătrici e bine să ieie un moșânoi de furnici, cu pământ, cu gătejuță cu tot și să-l pui în apă clocotită. Cu acela te ungi și-ți trec mătricile.
  
• Să nu faci cocoș (cucui) când te-ai lovit, pune ban sau cuțit pe locul acela.
  
• Soarele săc (insolația) se desface afumându-se cu floare soarelui sau înconjurând capul celui pălit cu nouă pietre din vale în timp ce el se uită să vadă soarele dintr-un vas cu apă neîncepută.
  
• Dacă pui mâna pe broască, să nu dau pe la ochi, că orbești.
  
• Untura de urs ajută la creșterea părului.
  
• Urciorul se vindecă, mai ales când începe, dacă te dai din timp cu tină de pe fundul unui ulcior cu apă sau cu spumă de lapte.
  

(Calendarul Maramureșului, 1980, p.44 - 127, colecțiile Mihai Olos, Dumitru Iuga, Alexandru Bălănescu)

• De te doare capu, se pun roate de cartofi pe o ștergură sau zadie și se leagă pe frunte. Tot pentru durerea de cap se pun frunze de hrean într-o zadie și se leagă fruntea.
  
• Pe rana care se vindecă e bine să pui rostopască.
  
• Ceaiul de minciună i bun pentru durerea de inimă.
  
• Pentru mâncărime de piele îi bună scoarța de păducel, facut ceai. Ori ceai de scai.
  

(Memoria ethnologica, nr 1, 2001, colecția Augustin Micu)