La verdea umbră
La verdea umbră din grădină
M-așez adesea-n zori,
Să tăinuiesc c-o lume plină
De frunze și de flori.
Adorm la dulcea adiere
De vântuleț ușor,
Ce par-că scoate, în tăcere,
Un freamăt de amor!
Iar foile mirositoare
Pe față cad încet,
Ca visele amăgitoare
Pe-un suflet de poet!
Suspin, durere, totul tace
În șubredul meu piept,...
O! cât aș vrea din dulcea pace
Să nu mai mă deștept!
La verdea umbră din grădină
M-așez adesea-n zori,
Să tăinuiesc c-o lume plină
De frunze și de flori!