La un portret

 

Mă pierd uitându-mă la tine
Cuprinsă ca de-un farmec sfânt,
Și-n sufletul meu iar revine
Dorul ce-avui pe-acest pământ.

Și c-un amor peste măsură
Dezmierd frumosul chip al tău,
Și uit c-a fost între noi ură,
Și uit de câte sufăr eu.

Și te iubesc ca și atunce
Cu tot avântu-nchipuirii
Și cu acea simțire dulce
Ce-o da trecutul amintirii.