La umbra sălciei
La umbra sălciei s-așează
Copila tâmără, bălaie...
Si plânge biet, si tot oftează...
S-a dus iubitu-i la bătaie.
La umbra sălciei citește
Răvașul negru ce-a primit;
Iubitul ei nu mai trăiește...
O! cât l-a plâns, cât l-a jelit.
La umbra sălciei culcată
Zărești pe tânăra fecioară...
În somn adânc e cufundată
Și-ar vrea mai repede să moară.
La umbra sălciei s-ascund
O cruce neagră de mormânt.
Din când în când prin foi pătrunde
Un freamăt liniștit de vânt.