La termele de Karlsbad

 

O, fântână misterioasă, ce din sânul istui munte
Reverși apă, foc și aer, noapte, zi, fără de paos,
Înaintea la tot omul umelită pleacă frunte,
Că pe Cela vede-n tine ci-urzi lumea din haos.

Prin a sa filantropie căpătat-ai o putere
Care vindecă de patimi stolul cel nenumărat
De ființe suferinde ce din ambe emisfere
În ist an, ca din vechime, la tine s-a adunat.

Piatra care te încinge, codrul care te-ncunună,
Aburii de ambrozie de-nmiite giune flori,
Lin seninul a naturei, armonia ce-n giur sună,
Toate-nvie un lânged cuget și-s balsami vindecători.

Toți ce prin a ta putere a simțit a ta minune
Depun ție mulțumire, vânta l-al tău Urzitor;
Între mai frumoase imne și ist vers român răsune
Sacrificii umelite unui simț cunoscător!

Karlsbad, iulie-august 1855-61