La mormânt (Demetrescu, 3)

 

Iar când veți cobori în groapă
Cosciugul meu cioplit din brad,
Și când n-oi auzii cum bulgări
De-asupra mea cu jale cad;

Când între voi și între mine
Va fi neantul la mijloc, —
O! n-ași voii să-mi plângeți viața
Și sufletu-mi fără noroc!

Tăceți cu toți!... să nu s-audă
Nici un suspin și nici un glas; —
Uitați pe cel care se duce,
Gândiți la voi care-ați rămas!

Și-n astă liniște lugubră,
Să-mi spuie numai un cuvânt
Doar glasul ei, iubitei mele:
L-ași auzii chiar în mormânt!