La curtea cu jurați

 

În fiecare dintre noi,
În cel mai bun și mai senin,
Ca drojdia în orice vin
E un amestec de noroi!

Când vasul șade neclintit
E vinul clar și-l bei voios,
Uitând că drojdia stă jos.
La fel e omul fericit.

Dar câți nenorociți nu cad
Fărde voința lor în crime;
Spăimântătoarele victime
A căror viață e un iad!

Ei sunt ca vinul turburat;
E viața lor cea zbuciumată,
E drojdia întărâtată
Care te-mpinge la păcat.

Piatra-N., 1904