La Palestro

La Palestro[1]
de Vasile Alecsandri


<poem>Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi, Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.

In oastea germană s-aruncă-mpreună Și cu al lor sânge sting focul ce tună.

Dar cine-i mai aprig, mai brav luptător ? E Regele însuși, eroul Victor!

Cu calul său falnic, cu lunga sa pală De trei ori în dușmani dă singur năvală!

Calu-i ud de sânge până la genunchi, Pala-i roș văpsită până la mănunchi!

Devale-n capela Madonei slăvite O mamă duioasă cu haine cernite

Se-nchină și-nvață copilul ei blând In zgomotul luptei să zică rugând:

„O! Santa Madona! tu l-al cărei nume Dulcea mângăiere se coboară în lume!

Aduc la picioare-ți cu-adâncă uimire Inima-mi curată, plină de iubire,

Ca o floare vie, ca o floare nouă Care îți inchină și parfum și rouă.

Ascultă-o, Madonă, ruga mea duioasă Pentru a mea țară atât de frumoasă !

Pentru omenirea ce plânge-n durere Și pentru-a Veneții liberă-nviere.

Dă patriei mele glorie, mărire, Pe dușmanii noștri scoate-i din orbire,

Și mie-mi dă brațe ca să pot combate Cu cei mari d-avalma pentru libertate!”

Pe câmpul de moarte, pe câmp de onor Regele înalță steag învingător.

Zuavi-mpregiuru-i cu glas triumfal Pe rege-1 proclamă a lor Caporal!

Și copilul strigă cu suflet de om! „Să trăești o! Victor, Rege-galantom!”

Novară — 1859.


  1. La crunta lovire de la Palestro, regele Victor Emanoil a făcut atâtea minuni de vitejie, că regimentul de zuavi francezi i-a decretat rangul de caporal. Se zice că regele e mai mândru de acest titlu câștigat pe câmpul gloriei decât de acel de rege, dobândit prin moștenire. Italienii numesc pe Victor Emanoil: Il Ré galantuomo!