La Palestro
<poem>Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.
In oastea germană s-aruncă-mpreună Și cu al lor sânge sting focul ce tună.
Dar cine-i mai aprig, mai brav luptător ? E Regele însuși, eroul Victor!
Cu calul său falnic, cu lunga sa pală De trei ori în dușmani dă singur năvală!
Calu-i ud de sânge până la genunchi, Pala-i roș văpsită până la mănunchi!
Devale-n capela Madonei slăvite O mamă duioasă cu haine cernite
Se-nchină și-nvață copilul ei blând In zgomotul luptei să zică rugând:
„O! Santa Madona! tu l-al cărei nume Dulcea mângăiere se coboară în lume!
Aduc la picioare-ți cu-adâncă uimire Inima-mi curată, plină de iubire,
Ca o floare vie, ca o floare nouă Care îți inchină și parfum și rouă.
Ascultă-o, Madonă, ruga mea duioasă Pentru a mea țară atât de frumoasă !
Pentru omenirea ce plânge-n durere Și pentru-a Veneții liberă-nviere.
Dă patriei mele glorie, mărire, Pe dușmanii noștri scoate-i din orbire,
Și mie-mi dă brațe ca să pot combate Cu cei mari d-avalma pentru libertate!”
Pe câmpul de moarte, pe câmp de onor Regele înalță steag învingător.
Zuavi-mpregiuru-i cu glas triumfal Pe rege-1 proclamă a lor Caporal!
Și copilul strigă cu suflet de om! „Să trăești o! Victor, Rege-galantom!”
Novară — 1859.
- ↑ La crunta lovire de la Palestro, regele Victor Emanoil a făcut atâtea minuni de vitejie, că regimentul de zuavi francezi i-a decretat rangul de caporal. Se zice că regele e mai mândru de acest titlu câștigat pe câmpul gloriei decât de acel de rege, dobândit prin moștenire. Italienii numesc pe Victor Emanoil: Il Ré galantuomo!