La Maria, 2
| La Maria de Ion Heliade Rădulescu |
| A fost publicată în Culegere din scrierile lui I. Eliad de proză și poezie, 1836. Reproducând-o în Curier de ambe sexe, VI, ed. II, 1893, I. I. Heliade Rădulescu (fiul poetului) îi adaugă următoarea notă: "Această poezie, ca și alta cu aceeași dedicație, publicată în Poeziele lirice, sînt dedicate mamei noastre". |
La anul 1834, ian. 1
Un an mai mult s-adună ! Delirul tinereții,
A lui Amor nălucă la cei trecuți se mîn;
Prieteșugul, pacea, ei mîngîierea vieții,
Părinți ai fericirii s-așază-ntr-al meu sîn.
Profane complimente, suspinuri fugătoare,
Născute în văpaia unui nemernic foc,
Zică că sînt aievea visuri amăgitoare,
Junia nepățită, al ușurinții joc !
Soț, tată plin de rane ce încă sîngerează,
Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți,
El, o, soție dragă ! el vine de-ți urează:
Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani fericiți !