La Mănăstire

 

Din turla mănăstirii ascunsă după stâncă
Răsunete de clopot vestesc de-nmormântare
Mai triste și lugubre se pierd în depărtare
În văile adânci.

În dosul mănăstirii doi frați o groapă sapă
Abia lovesc pământul. De soare sunt pârliți
În negrele lor rase par umbre și-s slăbiți
De-atâta post. Mănâncă doar pâine și beau apă.

Târziu din mănăstire toți frații ies. Pe sus,
Pe umeri duc sicriul al unui frate mort,
Cu pași mărunți la groapă, în cântece îl port
Și-n urmă-o cruce-nseamnă viața ce-a apus...

În preajma mănăstirii e iar tăcere-adâncă
Sub candele aprinse se odihnesc de veci
Atâția frați. În vale izvorul cu-ape reci
Mai șopotește încă.