Karlsbad

 

Sunt fără număr, mutre somnolente
De ambe sexe, valuri nesfârșite
Trec spre izvor, stomacuri obosite
Din cele cinci diverse continente.

Par un cavou arcadele boltite
Subt ziduri sure, reci, indiferente,
Când dintr-un colț răsună-n vagi accente
Un vals de Strauss cu note gâlgâite...

Așa pe rând mulțimile s-adună...
Pe urma lor și pasul meu s-abate,
Da! Iată-l plin paharul meu cu apă...

Încep să-l beau, și liniștea mea gravă
Schițiază parcă gestul lui Socrate
Când a sorbit din cupa de otravă!